Sinodul Episcopilor: Cuvântul lui Dumnezeu în familie şi în ţinuturile de dificilă
evanghelizare; reflecţia patriarhului Grigore al III-lea Laham şi a preşedintei Mişcării
Focolarelor
(RV - 10 octombrie 2008) Zi bogată în reflecţii, şi vineri 10 octombrie,
pentru Sinodul Episcopilor, reuniţi în cea de-a XII-a Adunare generală ordinară asupra
Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa şi în misiunea Bisericii. Vineri dimineaţă, tema
familiei şi zonele dificile pentru evanghelizare, precum Ţara Sfântă, Europei de Est
sau Birmania, au fost în centrul intervenţiilor în plen. În intervalul lucrărilor,
Benedict al XVI-lea a primit în audienţă membrii Federaţiei Biblice Germane. Trimisa
noastră la Sinod, Isabella Piro, informează: • „Aşa cum se petrecuse, marţea trecută,
cu Societăţile Biblice Unite, şi membrii Federaţiei Biblice Germane i-au dăruit Papei
o casetă conţinând diferite versiuni lingvistice ale Vechiului şi Noului Testament.
Şi la fel că în ocazia precedentă, Sfântul Părinte a extins darul primit la toţi participanţii
la Sinod, făcând astfel ca fiecare dintre ei să primească un exemplar al casetei. Lucrările
de vineri dimineaţă s-au concentrat asupra mai multor teme. Principala temă a fost
însă cea a primirii şi aculturaţiei Bibliei în familie. Au fost avansate mai multe
propuneri: a pune Biblia în mâinile tuturor pentru ca fiecare să aibă o copie personală;
a preda Sfânta Scriptură în şcoli; a citi din ea o frază în fiecare seară, a o medita
în fiecare nucleu familial. Şi mai departe, a adăuga în mod oficial, la enunţarea
fiecărui mister al Sfântului Rozariu, un scurt citat biblic. În special, Sinodul episcopilor
a formulat urarea ca aceste propuneri să devină obiect de reflecţie pentru Biserica
universală. O altă temă tratată în plenul adunării a fost cea a evanghelizării
în contexte precum Europa de Est, Birmania sau Ţara Sfântă, în arii geografice - s-a
spus - marcate de persecuţii din partea regimurilor totalitare din trecut, de catastrofe
naturale precum ciclonul Nigris şi de conflictul israelo-palestinian.
În special,
s-a notat că creştinii arabi întâmpină dificultăţi în citirea Vechiului Testament
din pricina interpretărilor politice şi ideologice ce i se aplică. În acest sens,
de semnalat propunerea înaintată de Grigore al III-lea Laham, patriarh de Antiohia
al Greco-Melkiţilor, care a sugerat organizarea unui „forum asupra Cuvântului lui
Dumnezeu” în care creştini şi musulmani să se poată întâlni, discuta şi medita. Iată
ce a declarat Patriarhul însuşi: • "Aş vrea ca musulmani şi creştini să se întâlnească.
ŞI aceasta de ani de zile este deja o realitate la Ierusalim, unde - la Centrul Nôtre
Dame - creştini, musulmani şi evrei se regăsesc împreună, în ciuda situaţiei atât
de dificile din Ţara Sfântă, şi meditează asupra Cuvântului, fără discuţii: eu meditez
şi mă rog, apoi vine evreul şi mai departe musulmanul. Aceasta este, puţin, ideea
pe care aş vrea să o realizez şi în Siria şi în Liban, acolo unde am jurisdicţie”. O
exegeză corectă a Cuvântului lui Dumnezeu este, prin urmare, un punct de dialog comun? •
„Când Dumnezeu vorbeşte, vorbeşte tuturor oamenilor. Toţi oamenii sunt,. aşadar, invitaţi
să-l întâlnească pe Dumnezeu, să-l întâlnească pe acela care este creat după chipul
lui Dumnezeu, omul!” Joi, după amiază, în schimb, a dominat tema exegezei biblice:
în special, a fost reafirmată necesitatea de a apropia Cuvântul lui Dumnezeu de credincioşii
aflaţi mai departe, favorizând traduceri ale Bibliei şi în limbile mai puţin răspândite.
Apoi, a sosit ştirea semnării, în data de 14 octombrie, a unui acord între Federaţia
Biblică Catolică şi Societăţile Biblice, pentru o traducere şi difuzare a Cărţii Sacre. În
fine, aplauze puternice au primit intervenţiile a doi delegaţi fraterni: Rev. Gunnar
Stålsett, episcop emerit de Oslo exponent al Federaţiei Mondiale Luterane, şi Rev.
Robert Welsh dintre Discipolii lui Cristos. În centrul reflecţiilor lor, condamnarea
fundamentalismului religios, invitaţia către toate persoanele de credinţă de a se
implica pentru obiectivele mileniului şi apelul la depăşirea divizărilor „în interiorul
Trupului lui Cristos”.
Dar la Sinodul Episcopilor participă şi exponenţi ai
mişcărilor laicale. Între acestea, în haină de auditoare, se află şi Maria Emaus Voce,
preşedinta Mişcării Focolarelor, care, intervievată de trimisa noastră, vorbeşte despre
felul în care comunitatea Focolarelor trăieşte Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa de fiecare
zi: • „Noi avem ca o practică deosebită aceea de a alege o dată pe lună o frază
din Sfânta Scriptură şi de a ne strădui împreună să o punem în practică, împărtăşindu-ne
şi experienţa trăită. De exemplu, în acest moment trăim fraza „Daţi şi vi se va da”:
este a da din experienţa de fiecare zi ceea ce am primit, şi a primi mai mult încă
decât ceea ce am dat. Însă, cred că acest lucru depinde şi de faptul de a crede cu
adevărat, că nu este un cuvânt spus acum două mii de ani, de amintit, dar este un
Cuvânt care ne este spus acum şi pe care trebuie să-l primim: aceasta este angajarea
întregii mişcări”. Sunteţi aici la Sinod în calitate de auditoare. Ce ne puteţi
spune despre această experienţă? • „Este o experienţă extraordinară. Eu văd într-adevăr
măreţia acestei participări, mai ales posibilitatea unică de a participa la atâtea
dureri şi la atâtea bucurii, la atâtea succese şi atâtea provocări pe care Biserica
astăzi le trăieşte în lume, tocmai ascultând pe toţi. Acest termen „auditoare” mi
se parte foarte frumos pentru a sublinia ascultarea care este acea ascultare ce primeşte,
ce ia înăuntru tot ceea ce alţii dau şi care devin dar”. S-a vorbit mult în Aula
sinodală despre ecumenism: Mişcarea Focolarelor a fost mereu angajată pe drumul ecumenic.
La ce punct al acestui parcurs ne aflăm azi? • „Suntem în mers, însă mi se pare
că avem semne de speranţă faţă de toate celelalte Biserici şi comunităţi ecleziale,
iar prezenţa delegaţilor fraterni la Sinod este încă o dovadă. Sunt semne ce fac să
vedem că există în toţi, nevoia urgentă pentru unitate”. Ca laică, ce părere aveţi,
opina publică, ce percepe de la acest Sinod? • „Am impresia că puţin. Şi pentru
că media, în general, nu sunt prea generoase, sau subliniază despre Sinod acele amănunte
care într-un anume sens sunt fără importanţă. De aceea, cred că ne revine nouă laicilor
să purtăm afară din sălile Sinodului această speranţă ce se naşte aici înăuntru şi
care de atâtea ori nu se găseşte în lume, nu se vede”. Ca preşedintă a Mişcării
Focolarelor, ce doriţi ca Sinodul să pună între propoziţiile sale finale? • „Accentul
asupra mărturiei vieţii, deoarece transmiterea Cuvântului are lor cu adevărat prin
trăire, prin viaţă! Cuvântul se transmite ca exemplu, ca mărturie”.