Pontificatul "poliedric" al papei Pius al XII-lea, mărturisitor al iubirii lui Dumnezeu în vremuri de totalitarisme fără speranţă, la omilia Sfintei Liturghii prezidată de Benedict al XVI-lea la împlinirea a 50 de ani de la moartea predecesorului său

RV 09 oct 2008. Susţinut de speranţa Evangheliei, Pius al XII-lea a ajutat victimele de război, salvând cel mai mare număr posibil de evrei – a afirmat Benedict al XVI-lea la Sf. Liturghie prezidată joi în bazilica San Pietro pentru a marca 50 de ani de la moartea Slujitorului lui Dumnezeu Eugenio Pacelli. "În anii tulburi ai totalitarismelor şi conflictelor mondiale, a afirmat Benedict al XVI-lea, Pius al XII-lea a dat mărturie că numai Cristos este adevărata speranţă a omului". La celebrarea euharistică, la care au participat şi Părinţii Sinodali, Papa a amintit efortul neobosit al lui Pius al XII-lea pentru pace şi pentru apărarea celor persecutaţi, în special a evreilor. Pontiful a subliniat "actualitatea extraordinară" a magisteriului papei Pius al XII-lea care, a afirmat, continuă să fie "un punct de reper sigur" pentru credincioşi. După Sf. Liturghie, Benedict al XVI-lea a coborât la subsolul bazilicii, în Grotele Vaticane, unde s-a recules în rugăciune la mormântul lui Pius al XII-lea.
(ins cântări Sf. Liturghie)

"A se încredinţa în mâinile milostive ale lui Dumnezeu": aceasta a fost pentru Benedict al XVI-lea atitudinea prin care s-a distins Pius al XII-lea în lungul său pontificat, început când deasupra Europei şi a lumii întregi se strângeau tot mai mult norii celui de al Doilea Război Mondial. Eforturile sale în favoarea păcii, au fost subliniate îndelung de Benedict al XVI-lea, amintind că demersurile sale au început mai înainte de a fi pontif, pe când era nunţiu apostolic în Germania:
• "A lăsat în urma sa o amintire recunoscătoare, mai ales pentru a fi colaborat cu Benedict al XV-lea la încercarea de a opri "măcelul inutil" al Primului Război Mondial, şi pentru a fi înţeles încă de la apariţie pericolul constituit de monstruoasa ideologie naţionalsocialistă, cu nociva ei rădăcină antisemită şi anticatolică".

Într-o epocă marcată de totalitarisme, a afirmat Benedict al XVI-lea, Pius al XII-lea a perceput dispariţia oricărei certitudini umane şi "a simţit necesitatea, chiar şi printr-un efort ascetic constant, de a se uni la Cristos, singura certitudine care nu apune":
• "Cuvântul lui Dumnezeu devenea astfel lumină pentru drumul său, un drum pe care papa Pacelli a adus mângâiere celor evacuaţi şi persecutaţi, a trebuit să şteargă lacrimi de durere şi să plângă nenumăratele victime ale războiului. Numai Cristos este adevărata speranţă a omului, numai încredinţându-se Lui inima omului se poate deschide la iubirea care învinge ura".

Războiul mondial, a amintit Pontiful, a scos în evidenţă "iubirea pe care o nutrea pentru iubita sa Romă", pe care a refuzat de mai multe ori să o abandoneze. O iubire pentru care aduce mărturie "intensa operă de caritate depusă în apărarea celor persecutaţi, fără nicio deosebire de religie, etnie, naţionalitate sau apartenenţă politică". Benedict al XVI-lea a amintit astfel radiomesajul de Crăciun din 1942, în care Pius al XII a deplâns situaţia a sute de mii de persoane "destinate la moarte sau la o dispariţie progresivă". O referinţă clară, a afirmat, la exterminarea pusă la cale împotriva evreilor:
• "A intervenit deseori în mod secret şi tăcut, tocmai pentru că, în lumina situaţiilor concrete din acel moment istoric complex, el intuia că numai în acest mod se putea evita ce e mai rău şi salva un cât mai mare număr posibil de evrei. Pentru intervenţiile sale, numeroase şi unanime dovezi de gratitudine i-au fost adresate la sfârşitul războiului, precum şi în momentul morţii, de cele mai înalte autorităţi ale lumii ebraice".

Papa a citat de exemplu pe ministrul de externe al Israelului, Golda Meir, care scria: "Când martiriul cel mai înspăimântător a lovit poporul nostru", vocea lui Pius al XII-lea "s-a înălţat în favoarea victimelor". Pe de altă parte, Papa a subliniat că dezbaterea istorică "nu întotdeauna senină" cu privire la Pius al XII-lea a uitat să pună în lumină toate aspectele "pontificatului său poliedric". A rechemat, în acest sens, opinia pe care a dat-o papa Paul al VI-lea despre Pius al XII-lea:
• "Paul al VI-lea, care a fost colaboratorul său credincios ani la rând, l-a descris ca pe un erudit, un cercetător atent, deschis la mijloacele moderne de cercetare şi cultură, cu o fidelitate coerentă şi mereu fermă atât faţă de principiile raţionalităţii umane cât şi de depozitul intangibil al adevărurilor de credinţă".

În multe aspecte Pius al XII-lea a fost un precursor al Conciliului Vatican al II-lea. Papa a amintit câteva documente fundamentale ale magisteriului său. Enciclica "Mystici Corporis", a afirmat, a stat la baza Constituţiei dogmatice conciliare "Lumen Gentium"; tot la fel, a subliniat importanţa enciclicei "Divino Afflante Spiritu" pentru studiile asupra textelor biblice, precum şi a enciclicei "Mediator Dei", care a dat un impuls decisiv la mişcarea liturgică. În acelaşi spirit, papa Benedict a reliefat aportul papei Pius al XII-lea la activitatea misionară şi la promovarea laicilor în viaţa Bisericii. Amintind proclamarea dogmei Înălţării Fecioarei Maria, în Anul Sfânt din 1950, Papa a afirmat că predecesorul său ne invită să privim la Maria ca să ne facă să "preţuim tot mai mult valoarea vieţii pe pământ" şi să ne îndreptăm privirea spre ţelul vieţii veşnice. În fine, la încheierea predicii Benedict al XVI-lea şi-a exprimat o urare:
•"Dragi fraţi şi surori, în timp ce ne rugăm ca să continue în mod fericit cauza de beatificare a Slujitorului lui Dumnezeu Pius al XII-lea, e bine să amintim că sfinţenia a fost idealul său, un ideal pe care n-a ezitat să-l propună tuturor".

Prin cuvintele pronunţate la predică cu privire la cauza de beatificare a Slujitorului lui Dumnezeu Pius al XII-lea, acum în curs de desfăşurare, "Papa a înţeles să arate explicit unirea sa spirituală la o dorinţă difuză în rândul poporului lui Dumnezeu": a afirmat directorul Sălii Vaticane de Presă, pr. Federico Lombardi, în răspunsul solicitat de jurnalişti. Cu toate acestea, a clarificat pr. Lombardi, Pontiful "nu s-a pronunţat în privinţa paşilor succesivi cauzei şi a timpilor lor, cu alte cuvinte, în privinţa semnării decretului de recunoaştere a virtuţilor sale eroice, pas care la rândul său este premisa ce introduce practica succesivă pentru recunoaşterea unei minuni".

Aici, serviciul audio: