Cea de-a patra zi de lucrări la Sinodul episcopilor dedicată primei sesiuni a „Cercurilor
minore”, adică lucrărilor în grupuri restrânse. Marţi, mesajul de salut al Consiliului
Ecumenic al Bisericilor prezentat de arhiepiscopul mitropolit Nifon al Târgoviştei
(RV - 8 octombrie 2008) Prima sesiune a Cercurilor minore, miercuri dimineaţă,
pentru părinţii sinodali la cea de-a XII-a Adunare generală pe tema „Cuvântul
lui Dumnezeu în viaţa şi în misiunea Bisericii”.Lucrările
prevăd alegerea moderatorilor şi raportorilor, cu relativele dezbateri. La 16.30,
în schimb, s-a reluat discuţia generală, în cadrul celei de-a V-a Congregaţii. Marţi
după amiază, tuturor participanţilor la Sinod le-a parvenit mesajul de salut din partea
Consiliului ecumenic al Bisericilor.
Mesajul secretarului general al Consiliului
Mondial al Bisericilor, Rev. Samuel Kobia a fost citit de delegatul fratern, arhiepiscopul
mitropolit Nifon al Târgoviştei. „Tema aleasă pentru cea de-a
XII-a Adunare generală ordinară a Sinodului episcopilor - se citeşte în text - are
în sine promisiunea unei profunde reînnoiri spirituale pentru misiunea Bisericii”.
„Modul în care Cuvântul lui Dumnezeu se oglindeşte în vieţile noastre, ne transformă
şi generează acte de iubire între noi - continuă mesajul - şi este într-adevăr central
pentru misiunea salvatoare a Bisericii”. Apoi, Consiliul Mondial al Bisericilor reafirmă
că „urmărirea unităţii vizibile a Bisericii reprezintă o dimensiune indispensabilă
a vieţii şi misiunii ecleziale”.
Mai înainte de aceasta, lucrările părinţilor
sinodali se concentraseră mai ales asupra a trei teme: prima se referea la căutarea
unor instrumente eficace pentru a valoriza Scripturile Sacre. Participanţii la adunare
s-au oprit în special asupra importanţei omiliei, prezentată de mai mulţi vorbitori
ca un instrument fundamental şi cu adevărat unic pentru evanghelizare. Apoi, s-a reflectat
asupra necesităţii unei formări temeinice, atât pentru preoţi şi călugări cât şi pentru
laici, asupra Cuvântului lui Dumnezeu. S-a făcut aluzie şi la „o stare de urgenţă
educativă” pentru a readuce în centrul vieţii de credinţă tema mântuirii, denaturată
- s-a spus - de actualele tendinţe culturale. În fine, a fost ridicată problema sectelor,
mai ales în ţările africane.
Până aici şi serviciul audio:
În
această privinţă, iată ce a declarat, mons. Laurent Monsengwo Pasinya,
secretar special al Adunării generale a Sinodului şi preşedinte al Conferinţei episcopale
din Republica Democratică Congo: • „Sectele reprezintă un mare risc, mai presus
de toate fiindcă folosesc o interpretare fundamentalistă a Bibliei tulburând însăşi
înţelegerea Bibliei din partea creştinilor. Făcând aceasta, complică munca noastră
de evanghelizare şi însăşi cunoaşterea Bibliei. Dacă nu suntem atenţi la acest fenomen,
există într-adevăr riscul ca creştinii noştri să lase Biserica catolică”.
Cum
pot fi contrastate asemenea fenomene? • Înainte de toate trebuie să se plece
de la Biblie: Biblia se interpretează în comuniune cu Biserica, conform unor criterii
care sunt garantate de Biserică, în coerenţă cu toată Biblia. Nu este de ajuns să
se ia un verset, dându-i-se în mod arbitrar un sens, ci trebuie urmărită coerenţa
cu toată Biblia. Există apoi un alt criteriu: unui text biblic nu i se poate da un
sens care să fie contra credinţei primite de la Apostoli”. Actualmente
sunteţi secretar special al Adunării general a Sinodului episcopilor şi este prima
dată că un prelat african e chemat să îndeplinească acest rol. Cum aşi
primit această numire? • „Cu simţ de responsabilitate şi de gratitudine
faţă de Sfântul Părinte, care exprimă încredere Africii prin persoana mea. Am primit
numirea ca un semn de încredere a Bisericii catolici faţă de Biserica africană şi,
de aceea, ne recheamă la faptul că Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să devină în Biserica
africană alimentul vieţii şi misiunii Bisericii”.
Ce priorităţi
ale Africii speraţi ca Sinodul episcopilor să poată să le rezolve? •
„Înainte de toate aşteptăm un ajutor pentru facilitarea accesului la Biblie pentru
creştinii noştri. Aceasta presupune posibilitatea de a folosi şi mijloacele de comunicare
pentru a vesti Cuvântul lui Dumnezeu şi a da Cuvântului lui Dumnezeu o importanţă
centrală, care este aceea pe care o are în viaţa şi în misiunea Bisericii”.