O jumătate de secol de la moartea lui Pius al XII-lea. Pe 9 octombrie, Benedict al XVI-lea îşi va comemora şi onora predecesorul prin prezidarea unei Sfinte Liturghii

(RV – 7 octombrie 2008) Pe 9 octombrie 1958, Papa Pius al XII-lea se întorcea la Casa Tatălui. În lungul său pontificat, durat 19 ani, papa Eugenio Pacelli a trebuit să înfrunte tragedia celui de-al doilea Război Mondial şi să conducă Biserica în timpuri dificile, dând viaţă reformei care aduce şi astăzi roade. Vă propunem reflecţia părintelui iezuit Paolo Molinari, postulatorul Cauzei de beatificare a lui Pius al XII-lea, despre ereditatea spirituală lăsată Bisericii de Pius al XII-lea, numit “Pastor Angelicus”:
• “Voinţa fermă pe care a avut-o de a sluji Biserica, Mireasa lui Cristos, pe care a iubit-o mai mult decât orice. Aceasta este ereditatea pe care a lăsat-o tuturor. Eugenio Pacelli şi-a oferit viaţa lui Cristos pentru a putea lucra pentru El şi pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Sentimentul de datorie a fost trăit de acest Papă ca pe o slujire de iubire. Şi în acest aspect poate fi găsită o moştenire spirituală mai actuală ca oricând pe care el – ca om al lui Dumnezeu - şi ca Sfânt Pontif ne-a lăsat-o nouă tuturor, pentru ca fiecare dintre noi să poată trăi creştineşte, adică pentru Cristos şi în uniune cu El pentru binele celorlalţi”.
Pius al XII-lea s-a implicat neobosit pentru cauza păcii, în timpuri extrem de dificile…
•”Când Benedict al XV-lea a lansat – în 1917 – un apel către naţiunile beligerante, pentru ca acestea să pună capăt imensului şi inutilului masacru al Primului Război Mondial, Eugenio Pacelli era nunţiu în Germania şi a intervenit în toate modurile posibile pe lângă autorităţile din Germania şi Austria pentru ca acestea să dea ascultare intensei exortaţii a Papei. Odată ales Pontif, pe 2 martie 1939, Pacelli a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a evita cel de-al Doilea Război Mondial. Este suficient să ne amintit strigătul pe care l-a lansat la „Radio Vatican”: „ Nimic nu este pierdut cu pacea, totul poate fi pierdut cu războiul”. Italia nu era încă intrată în conflict în momentul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, de aceea Pius al XII-lea s-a implicat cu decizie pentru ca Italia să rămână înafara acestui sinistru război. În acest scop, s-a deplasat personal la palatul Quirinale – ceea ce a constituit un eveniment excepţional pentru un pontif – căci era reşedinţa din care papii fuseseră alungaţi. S-a dus la Quirinale pentru a discuta cu regele Victor Emanuel al III-lea şi a încerca să-l convingă să facă tot posibilul pentru evitarea unei asemenea calamităţi. Pe toată durata conflictului, Pius al XII-lea s-a ocupat neîntrerupt de uşurarea chinurilor cauzate de război, fiind alături de cei care aveau de suferit de pe urma acestui dezastru.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, apărarea evreilor a reprezentat una dintre principalele preocupări ale papei Pius al XII-lea. Dar, asupra acestui subiect persistă încă opinii controversate. Ce se face pentru restabilirea adevărului istoric?
• “Aş spune că, în ciuda falsităţilor care au fost răspândite – şi în acest sens lumea mediatică are responsabilităţi enorme – acum, mulţumită lui Dumnezeu, este mai mult decât evident – şi acceptat de toţi cei care doresc să accepte şi nu vor să rămână în întuneric – că Pius al XII-lea s-a implicate mai mult decât orice altă autoritate pentru salvarea vieţii unui număr cât mai mare posibil de persoane persecutate, în mod special evrei, şi nu doar la Roma, ci în toate teritoriile ocupate de nazişti. În prezent este dovedit în mod clar cum a acţionat Pius al XII-lea, mai exact cu înţelepciune şi responsabilă prudenţă, folosind nunţiaturi, episcopi, laici, mănăstiri, pentru a da azil şi a menţine în viaţă mii şi mii de persoane".
Conciliul Vatican II s-a inspirat din cele 41 de enciclice ale sale… • “În documentele Conciliului Vatican II, referirile la documentele lui Eugenio Pacelli sunt cele mai numeroase, ocupând al doilea loc după cele ale Sfintelor Scripturi. Prima constituţie promulgată de Conciliul Vatican II a fost Sacrosanctum Concilium care tratează despre liturgie. Nu se poate ignora faptul că – începând cu anii 1940, a fost tocmai Pius al XII-lea cel care a promovat studii asupra liturgiei, favorizând totodată numeroase mişcări liturgice. Conştient de faptul că viaţa Bisericii se hrăneşte din Cuvântul lui Dumnezeu, Eugenio Pacelli a scris în 1943 enciclica “Divino Afflante Spiritu”, pentru a da cercetătorilor din domeniul biblic directive iluminate şi de perspectivă, pe care Conciliul le-a folosit la elaborarea constituţiei “Dei Verbum”. Dar şi în afara învăţăturii pe care a dat-o prin intermediul enciclicelor, Pius al XII-lea a făcut foarte mult pentru iluminarea creştinilor, tocmai privind datoriile lor de creştini. Conciliul Vatican II va apela mult la învăţăturile lui Pius al XII-lea în alcătuirea decretului privind îndatoririle laicilor în Biserică: “Apostolicam Actuositatem”.
Cum evoluează cauza de beatificare a papei Eugenio Pacelli?
• „Pe 8 mai 2007, s-a ţinut în Vatican Congregaţia cardinalilor şi episcopilor, cea mai înaltă autoritate evaluatoare din cadrul Congregaţiei pentru Cauza Sfinţilor. Aceasta este compusă din 13 membri, proveniţi din şase naţiuni diferite. Rezultatul acestui examen referitor la viaţa, activitatea şi sfinţenia lui Pius al XII-lea a fost extrem de elogios. De asemenea, este foarte semnificativ faptul că – la împlinirea a 50 de ani de la moartea lui Pius al XII-lea – Benedict al XVI-lea va prezida el însuşi Sfânta Liturghie, dorind astfel să-l comemoreze şi să-l onoreze pe marele şi merituosul său predecesor”.
Aici serviciul audio: