Smerenia lui Isus în patima sa, smerenia papei Ioan Paul I pe urmele Învăţătorului, subliniate la antifonul "Angelus" de Benedict al XVI-lea care a anunţat pentru poimâine plecarea din Castel Gandolfo şi revenirea în Vatican (text)

(RV - 28 septembrie 2009) Pentru papa Benedict al XVI-lea, duminică 28 septembrie, a însemnat ultima întâlnire cu credincioşii pentru recitarea antifonului Îngerul Domnului la reşedinţa pontificală din Castel Gandolfo în acest sezon estiv. Benedict al XVI-lea, de fapt a trecut în revistă principalele evenimente internaţionale din perioada sejurului său estival, a mulţumit autorităţilor locale, ecleziastice şi civile, forţelor de ordine şi tuturor locuitorilor din Castel Gandolfo, anunţând că marţi se întoarce în Vatican. La fel ca în duminicile precedente, Papa s-a oprit în alocuţiunea sa la textele Liturghiei duminicale, punând în evidenţă figura papei Ioan Paul I de la moartea căruia se împlinesc 30 de ani tocmai la 28 septembrie.

Iată textul alocuţiunii în traducerea noastră de lucru:

"Dragi fraţi şi surori,
Astăzi liturgia ne propune parabola evanghelică a celor doi fii trimişi de tatăl să lucreze în via sa. Dintre aceştia, unul spune imediat da, dar apoi nu se duce; altul în schimb pentru moment refuză, apoi însă, dă curs dorinţei paterne. Prin această parabolă Isus reaminteşte preferinţa sa pentru cei păcătoşi care se convertesc, şi ne învaţă că e nevoie de umilinţă pentru a primi darul mântuirii. Şi Sfântul Paul, în fragmentul Scrisorii către Filipeni pe care îl medităm astăzi, ne îndeamnă la umilinţă: „Nu faceţi nimic din spirit de ceartă sau de mărire deşartă - scrie -, dar să aveţi destulă smerenie ca să-i consideraţi pe ceilalţi superiori vouă” (Fil 2,5-8). Acestea sunt simţămintele lui Cristos, care, despuindu-se de slava divină din iubire faţă de noi, s-a făcut om şi s-a înjosit până la a muri răstignit (cf Fil 2,5-8). Verbul utilizat - ekenôsen - înseamnă literal că El „s-a golit pe sine” şi pune în clară lumină umilinţa profundă şi iubirea infinită a lui Isus, Slujitorul umil prin excelenţă.

Reflectând asupra acestor texte biblice, m-am gândit imediat l a papa Ioan Paul I, de la moartea cărui se împlinesc chiar astăzi 30 de ani. El a ales acelaşi moto episcopal ca şi Sfântul Carol Borromeo: Humilitas (umilinţă, smerenie). Un singur cuvânt care sintetizează esenţialul vieţii creştine şi indică virtutea indispensabilă a celui care, în Biserică, este chemat în serviciul autorităţii. În una din cele patru Audienţe generale ţinute în timpul pontificatului său foarte scurt a spus între altele, cu acel ton familiar care l-a distins: „Mă limitez să recomand o virtute, atât de scumpă Domnului; a spus: învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima…Chiar dacă aţi făcut lucruri mari, spuneţi: suntem servitori inutili”. Şi a observat: „În schimb tendinţa, în noi toţi, este mai degrabă spre contrar: a se pune evidenţă” (Insegnamenti di Giovanni Paolo I, p.51-52) Umilinţa poate fi considerată testamentul său spiritual.

Mulţumită tocmai acestei virtuţi, i-au fost de ajuns 33 de zile pentru ca Papa Luciani să intre în inima oamenilor. În discursuri folosea exemple scoase din fapte de viaţă concretă, din amintirile sale de familie, din înţelepciunea populară. Simplicitatea sa erau vehicul al unei învăţături solide şi bogate, care, graţie darului unei memorii excepţionale şi unei vaste culturi, el o înzestra cu numeroase citate din scriitori bisericeşti şi profani. A fost astfel un catihet incomparabil, pe urmele Sfântului Pius al X-lea, din acelaşi ţinut cu el şi predecesor mai întâi la catedra Sfântului Marcu şi apoi la cea a Sfântului Petru. „Trebuie să ne simţim mici înaintea lui Dumnezeu”, a spus în aceeaşi audienţă. Şi a adăugat: „Nu mă ruşinez să mă simt ca un copil în faţa mamei: se crede mamei, eu cred Domnului, la ceea ce El mi-a revelat” (id. p. 49). Aceste cuvinte arată toată dimensiunea credinţei sale. În timp ce mulţumim lui Dumnezeu pentru că l-a dăruit Bisericii şi lumii, ne însuşim exemplul său, angajându-ne să cultivăm aceeaşi umilinţă, care l-a făcut capabil să vorbească tuturor, mai ales celor mici şi aşa-zişilor celor de departe. Să o invocăm în acest scop pe Maria Preasfântă, umila Slujitoare a Domnului.

După rugăciunea „Angelus” şi înainte de saluturile în diferite limbi, papa Benedict şi-a anunţat plecarea de la Castel Gandolfo şi reîntoarcerea în Vatican.

„Perioada estivă a trecut de-acum şi poimâine mă voi reîntoarce în Vatican. Mulţumesc Domnului pentru toate darurile pe care mi le-a acordat în acest timp. Mă gândesc în special la Ziua Mondială a Tineretului de la Sydney, la perioada de odihnă petrecută la Bressanone, la vizita în Sardinia şi la călătoria apostolică la Paris şi la Lourdes; şi mă gândesc la posibilitatea de a petrece sejurul în această casă, unde pot să mă odihnesc şi să lucrez mai bine în lunile mai calde. Un drag salut adresez comunităţii din Castel Gandolfo, cu un mulţumesc profund episcopului, primarului şi forţelor de ordine. Mulţumesc tuturor şi la revedere!”

După rugăciunea „Angelus” şi înainte de saluturile în diferite limbi, papa Benedict şi-a anunţat plecarea de la Castel Gandolfo şi întoarcerea în Vatican.

„Perioada estivă a trecut de-acum şi poimâine mă voi reîntoarce în Vatican. Mulţumesc Domnului pentru toate darurile pe care mi le-a acordat în acest timp. Mă gândesc în special la Ziua Mondială a Tineretului de la Sydney, la perioada de odihnă petrecută la Bressanone, la vizita în Sardinia şi la călătoria apostolică la Paris şi la Lourdes; şi mă gândesc la posibilitatea de a petrece sejurul în această casă, unde pot să mă odihnesc şi să lucrez mai bine în lunile mai calde. Un drag salut adresez comunităţii din Castel Gandolfo, cu un mulţumesc profund episcopului, primarului şi forţelor de ordine. Mulţumesc tuturor şi la revedere!”

Saluturile particulare èn diferite limbi au fost toate felurite în privinţa conţinutului teologic, de aceea merită să le reproducem:

 
În franceză: „Vă salut, dragi pelerini francofoni, care aţi venit pentru a recita „Angelus”. Prin această rugăciune comemorăm Întruparea Fiului lui Dumnezeu şi contemplăm „da-ul” imediat şi liniştit al Fecioare Maria la voinţa lui Dumnezeu exprimată prin arhanghelul Gabriel. Fie ca prezenţa Mariei alături de noi să ne dea ca „da-urile” noastre să fie spontane, generoase şi fără retragere!

În engleză: Salutând pelerinii de limba engleză papa Benedict al XVI-lea a spus: „Urările mele speciale se îndreaptă spre studenţii de la Colegiul Aquinas din Australia şi spre membrii din Filipine ai pelerinajului la Fatima. În Evanghelia de azi, Domnul ne cere să reflectăm dacă suntem ascultători faţă de Tatăl numai în cuvinte, sau într-adevăr gata să împlinim voinţa sa în viaţa noastră de fiecare zi. Fie ca cuvintele sale să inspire în noi un spirit de adevărată convertire şi o disponibilitate din ce în ce mai generoasă de a răspândi Evanghelia.
 
În germană: „Salutând cu bucurie pelerinii şi oaspeţii din ţările de limbă germană papa Benedict a amintit că „în cea de-a doua lectură a acestei duminici ascultăm cuvântul apostolului Paul: „Să aveţi deci între voi aceleaşi simţăminte pe care le avea şi Cristos Isus” (Fil 2,5). Cristos, care şi-a dat viaţa pentru noi, este model pentru comportamentul nostru. Şi noi vrem să murim pentru aceasta, să fim unii pentru alţii şi să-i întâmpinăm cu iubire. În special ne-a fost astfel pentru noi în viaţa sa slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul I de la moartea căruia se împlinesc astăzi 30 de ani. Să ne străduim să avem simţămintele lui Cristos şi să creştem din ce în ce mai mult în stilul de viaţă al lui Isus”.

În spaniolă: Salutând cu afecţiune pelerinii de limbă spaniolă papa Benedict a spus că „în Evanghelia acestei duminici Isus ne invită la ascultarea cu supunere a Cuvântului Domnului şi la împlinirea voinţei divine. Învăţămintele lui Isus Cristos, când sunt primite cu o credinţă profundă, sinceră şi docilă, transformă viaţa fiecărei persoane, de orice clasă şi condiţie, şi arată care este drumul ce duce la Împărăţia lui Dumnezeu”.

În polonă: Salutând cu afecţiune polonezii veniţi la Castel Gandolfo, papa Benedict a adresat duminică un gând special „credincioşilor reuniţi la Białystok în Polonia, pentru beatificarea slujitorului lui Dumnezeu Michał Sopoćko, duhovnic şi îndrumător spiritual al Sfintei Faustina Kowalska. La sugestia sa, Sfânta a descris propriile experienţe mistice şi apariţiile lui Isus Milostiv în binecunoscutul său „Jurnal”. De asemenea mulţumită eforturilor sale a fost pictată şi transmisă lumii imaginea cu inscripţia „Isuse, mă încred în Tine”. Acest slujitor al lui Dumnezeu s-a făcut cunoscut ca preot zelos, educator şi propagator al cultului Divinei Milostiviri. Mă alătur bucuriei diecezei de Białystok şi de Vilnius şi a tuturor din lume cărora le este scump mesajul lui Isus Milostiv. De această beatificare se bucură, în casa Tatălui, iubitul meu predecesor, slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea. A fost el acela care a încredinţat lumea Divinei Milostiviri şi pentru aceasta repet tuturor urarea sa: „Dumnezeu cel bogat în milostivire să vă binecuvânteze!” (Aeroportul Cracovie-Balice, 19 august 2002).

În italiană: După ce a salutat mai multe grupuri particulare din diferite dieceze, în special voluntarii din Mişcarea Focolarelor, veniţi din diferite ţări şi pe care i-a încurajat să mărturisească mereu forţa transformatoare a Evangheliei, Benedict al XVI a spus:
„În timp ce adresez o urare tuturor elevilor care de puţin timp au început anul şcolar, exprim preţuirea mea pentru campania Societăţii Sfântului Vincenţiu de Paoli intitulată ’Faceţi-mă să studiez, convine tuturor’. În spiritul Sfântului Vincenţiu, pe care ieri l-am amintit în liturgie, această iniţiativă îşi propune să prevină sărăcia analfabetismului. Tuturor urez o frumoasă lună de octombrie, lună a Sfântului Rozariu în timpul căreia, cu voia lui Dumnezeu, mă voi duce în pelerinaj la sanctuarul din Pompei, duminică 19”.