La rugăciunea "Îngerul Domnului" papa Benedict l-a aminit pe Ioan Paul I la 30 de
ani de la moarte: ne-a învăţat virtutea esenţială a creştinismului care este umilinţa.
Marţi, Pontiful se reîntoarce de la Castel Gandolfo în Vatican
(RV - 28 septembrie 2009) Umilinţa este virtutea esenţială a creştinismului:
a afirmat Benedict al XVI-lea duminică la rugăciunea „Îngerul Domnului” recitată la
Castel Gandolfo, amintind cea de-a 30-a aniversare a morţii lui Ioan Paul I de la
28 septembrie. Benedict al XVI-lea a reevocat figura Papei Luciani explicând lecturile
Liturghiei duminicale. În parabola celor doi fii trimişi de tatăl să lucreze
în via sa este arătată deosebirea dintre cine se recunoaşte păcătos şi împlineşte
voinţa Tatălui şi trufia celui care se crede drept. Pentru
papa Benedict al XVI-lea, duminică 28 septembrie, a însemnat ultima întâlnire cu credincioşii
pentru recitarea antifonului Îngerul Domnului la reşedinţa pontificală din Castel
Gandolfo în acest sezon estiv. Benedict al XVI-lea, de fapt a trecut în revistă principalele
evenimente internaţionale din perioada sejurului său estival, a mulţumit autorităţilor
locale, ecleziastice şi civile, forţelor de ordine şi tuturor locuitorilor din Castel
Gandolfo, anunţând că marţi se întoarce în Vatican. La fel ca în duminicile precedente,
Papa s-a oprit în alocuţiunea sa la textele Liturghiei duminicale, punând în evidenţă
- cum s-a spus figura papei Ioan Paul I de la moartea căruia se împlinesc 30 de ani
tocmai la 28 septembrie.
Dar să reparcurgem alocuţiunea Sfântului
Părinte precum şi conţinutul teologic din saluturile adresate în diferite limbi: •
„Astăzi liturgia ne propune parabola evanghelică a celor doi fii trimişi de tatăl
să lucreze în via sa. Dintre aceştia, unul spune imediat da, dar apoi nu se duce;
altul în schimb pentru moment refuză, apoi însă, dă curs dorinţei paterne. • „Prin
această parabolă Isus reaminteşte preferinţa sa pentru cei păcătoşi care se convertesc,
şi ne învaţă că e nevoie de umilinţă pentru a primi darul mântuirii”.
De asemenea,
Sfântul Paul, în fragmentul Scrisorii către Filipeni pe care îl medităm astăzi, ne
îndeamnă la umilinţă: „Nu faceţi nimic din spirit de ceartă sau de mărire deşartă
- scrie -, dar să aveţi destulă smerenie ca să-i consideraţi pe ceilalţi superiori
vouă” (Fil 2,5-8). Acestea sunt simţămintele lui Cristos, care, despuindu-se
de slava divină din iubire faţă de noi, s-a făcut om şi s-a înjosit până la a muri
răstignit (cf Fil 2,5-8). • „Verbul utilizat - ekenôsen -
înseamnă literal că El „s-a golit pe sine” şi pune în clară lumină umilinţa profundă
şi iubirea infinită a lui Isus, Slujitorul umil prin excelenţă. Reflectând asupra
acestor texte biblice, Benedict al XVI-lea a spus că s-a gândit imediat la papa Ioan
Paul I, de la moartea cărui se împlinesc chiar astăzi 30 de ani şi care şi-a ales
acelaşi moto episcopal ca şi Sfântul Carol Borromeo: Humilitas
(smerenie, umilinţă). • „Un singur cuvânt care sintetizează esenţialul
vieţii creştine şi indică virtutea indispensabilă a celui care, în Biserică, este
chemat în serviciul autorităţii. În una din cele patru Audienţe generale ţinute în
timpul pontificatului său foarte scurt a spus între altele, cu acel ton familiar care
l-a distins: „Mă limitez să recomand o virtute, atât de scumpă Domnului; a spus: învăţaţi
de la mine că sunt blând şi smerit cu inima…Chiar dacă aţi făcut lucruri mari, spuneţi:
suntem servitori inutili”. Şi a observat: „În schimb tendinţa, în noi toţi, este mai
degrabă spre contrar: a se pune evidenţă” (Insegnamenti di Giovanni Paolo I, p.51-52)
Umilinţa poate fi considerată testamentul său spiritual.
• "Mulţumită tocmai
acestei virtuţi, - a observat papa Benedict - i-au fost de ajuns 33 de zile pentru
ca Papa Luciani să intre în inima oamenilor. În discursuri folosea exemple scoase
din fapte de viaţă concretă, din amintirile sale de familie din înţelepciunea populară.
Simplicitatea sa erau vehicul al unei învăţături solide şi bogate, care, graţie darului
unei memorii excepţionale şi unei vaste culturi, el o înzestra cu numeroase citate
din scriitori bisericeşti şi profani".
A fost astfel un catihet incomparabil,
pe urmele Sfântului Pius al X-lea, din acelaşi ţinut cu el şi predecesor mai întâi
la catedra Sfântului Marcu şi apoi la cea a Sfântului Petru. • „Trebuie să ne simţim
mici înaintea lui Dumnezeu”, a spus în aceeaşi audienţă. Şi a adăugat: „Nu mă ruşinez
să mă simt ca un copil în faţa mamei: se crede mamei, eu cred Domnului, la ceea ce
El mi-a revelat” (id. p. 49). Aceste cuvinte arată toată dimensiunea credinţei
sale. În timp ce mulţumim lui Dumnezeu pentru că l-a dăruit Bisericii şi lumii, ne
însuşim exemplul său, angajându-ne să cultivăm aceeaşi umilinţă, care l-a făcut capabil
să vorbească tuturor, mai ales celor mici şi aşa-zişilor celor de departe”. Papa
Benedict a încheiat alocuţiunea cu îndemnul: „Să o invocăm în acest scop pe Maria
Preasfântă, umila Slujitoare a Domnului”.
După rugăciunea „Angelus” şi înainte
de saluturile în diferite limbi, papa Benedict şi-a anunţat plecarea de la Castel
Gandolfo şi întoarcerea în Vatican. „Perioada estivă a trecut de-acum şi poimâine
mă voi reîntoarce în Vatican. Mulţumesc Domnului pentru toate darurile pe care mi
le-a acordat în acest timp. Mă gândesc în special la Ziua Mondială a Tineretului de
la Sydney, la perioada de odihnă petrecută la Bressanone, la vizita în Sardinia şi
la călătoria apostolică la Paris şi la Lourdes; şi mă gândesc la posibilitatea de
a petrece sejurul în această casă, unde pot să mă odihnesc şi să lucrez mai bine în
lunile mai calde. Un drag salut adresez comunităţii din Castel Gandolfo, cu un mulţumesc
profund episcopului, primarului şi forţelor de ordine. Mulţumesc tuturor şi la revedere!”
Saluturile
particulare în diferite limbi au fost toate felurite în privinţa conţinutului
teologic, de aceea, merită să ne oprim asupra lor: În
franceză: „Vă salut, dragi pelerini francofoni, care aţi venit pentru a recita
„Angelus”. Prin această rugăciune comemorăm Întruparea Fiului lui Dumnezeu şi contemplăm
„da-ul” imediat şi liniştit al Fecioare Maria la voinţa lui Dumnezeu exprimată prin
arhanghelul Gabriel. Fie ca prezenţa Mariei alături de noi să ne dea ca „da-urile”
noastre să fie spontane, generoase şi fără retragere!
În engleză: Salutând
pelerinii de limba engleză papa Benedict al XVI-lea a spus: „Urările mele speciale
se îndreaptă spre studenţii de la Colegiul Aquinas din Australia şi spre membrii din
Filipine ai pelerinajului la Fatima. În Evanghelia de azi, Domnul ne cere să reflectăm
dacă suntem ascultători faţă de Tatăl numai în cuvinte, sau într-adevăr gata să împlinim
voinţa sa în viaţa noastră de fiecare zi. Fie ca cuvintele sale să inspire în noi
un spirit de adevărată convertire şi o disponibilitate din ce în ce mai generoasă
de a răspândi Evanghelia.
În germană: „Salutând cu bucurie pelerinii
şi oaspeţii din ţările de limbă germană papa Benedict a amintit că „în cea de-a doua
lectură a acestei duminici ascultăm cuvântul apostolului Paul: „Să aveţi deci între
voi aceleaşi simţăminte pe care le avea şi Cristos Isus” (Fil 2,5). Cristos,
care şi-a dat viaţa pentru noi, este model pentru comportamentul nostru. Şi noi vrem
să murim pentru aceasta, să fim unii pentru alţii şi să-i întâmpinăm cu iubire. În
special a fost astfel pentru noi în viaţa sa slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul I
de la moartea căruia se împlinesc astăzi 30 de ani. Să ne străduim să avem simţămintele
lui Cristos şi să creştem din ce în ce mai mult în stilul de viaţă al lui Isus”.
În
spaniolă: Salutând cu afecţiune pelerinii de limbă spaniolă papa Benedict a spus
că „în Evanghelia acestei duminici Isus ne invită la ascultarea cu supunere a Cuvântului
Domnului şi la împlinirea voinţei divine. Învăţămintele lui Isus Cristos, când sunt
primite cu o credinţă profundă, sinceră şi docilă, transformă viaţa fiecărei persoane,
de orice clasă şi condiţie, şi arată ce este drumul care duce la Împărăţia lui Dumnezeu”.
În
polonă: Salutând cu afecţiune polonezii veniţi la Castel Gandolfo, papa
Benedict a adresat duminică un gând special „credincioşilor reuniţi la Białystok în
Polonia, pentru beatificarea slujitorului lui Dumnezeu Michał Sopoćko, duhovnic şi
îndrumător spiritual al Sfintei Faustina Kowalska. La sugestia sa, Sfânta a descris
propriile experienţe mistice şi apariţiile lui Isus Milostiv în binecunoscutul său
„Jurnal”. De asemenea mulţumită eforturilor sale a fost pictată şi transmisă lumii
imaginea cu inscripţia „Isuse, mă încred în Tine”. Acest slujitor al lui Dumnezeu
s-a făcut cunoscut ca preot zelos, educator şi propagator al cultului Divinei Milostiviri.
Mă alătur bucuriei diecezei de Białystok şi de Vilnius şi a tuturor din lume cărora
le este scump mesajul lui Isus Milostiv. De această beatificare se bucură, în casa
Tatălui, iubitul meu predecesor, slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea. A fost
el acela care a încredinţat lumea Divinei Milostiviri şi pentru aceasta repet tuturor
urarea sa: „Dumnezeu cel bogat în milostivire să vă binecuvânteze!” (Aeroportul
Cracovie-Balice, 19 august 2002).
În italiană: După ce a salutat
mai multe grupuri particulare din diferite dieceze, în special voluntarii din Mişcarea
Focolarelor, veniţi din diferite ţări şi pe care i-a încurajat să mărturisească mereu
forţa transformatoare a Evangheliei, Benedict al XVI a spus: „În timp ce adresez
o urare tuturor elevilor care de puţin timp au început anul şcolar, exprim preţuirea
mea pentru campania Societăţii Sfântului Vincenţiu de Paoli intitulată ’Faceţi-mă
să studiez, convine tuturor’. În spiritul Sfântului Vincenţiu, pe care ieri l-am amintit
în liturgie, această iniţiativă îşi propune să prevină sărăcia analfabetismului. •
„Tuturor urez o frumoasă lună de octombrie, lună a Sfântului Rozariu în timpul căreia,
cu voia lui Dumnezeu, mă voi duce în pelerinaj la sanctuarul din Pompei, duminică
19”.
Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict al XVI-lea
la întâlnirea duminicală pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”, ultima din acest sezon
estiv la Castel Gandolfo, binecuvântare ce ajunge pe calea undelor, cu tot darul ei,
la toţi ascultătorii noştri dispuşi să o primească în spirit de credinţă.