Prezentată la Sala vaticană de presă Instrucţiunea privind Institutele Superioare
de Ştiinţe Religioase; introduse noutăţi pentru o mai bună ofertă formativă şi o mai
capilară distribuţie în teritoriu
(RV - 25 septembrie 2008) Se dotează cu importante inovaţii parcursul formativ
pentru pregătirea laicilor destinaţi predării religiei sau funcţii pastorale: Institutele
superioare de ştiinţe religioase vor fi anexate unei facultăţi de teologie iar parcursul
formativ va fi calibrat urmând formula 3+2: licenţa scurtă, în mod analog
cu titlul acordat de facultăţile teologice se va numi bacalaureat şi prin completarea
ciclului de studii, se va obţine licenţa. Este vorba de câteva aspecte novatoare introduse
de noua „Instrucţiune asupra Institutelor Superioare de Ştiinţe Religioase”, prezentată
joi dimineaţă la Sala de presă a Sfântului Scaun. Documentul, aprobat în luna iunie
anul acesta de Benedict al XVI-lea, va intra în vigoare începând cu anul de învăţământ
2009-2010.
Finalităţile documentului sunt acelea de a promova o echitabilă
distribuţie în teritoriu, garantând calitatea oferitei formative. Pentru Institutele
superioare de ştiinţe religioase sunt fixate în special noi parametri, între care
numărul minim de studenţi şi de profesori stabili. Noua normă prevede ca profesorii
Institutelor superioare de ştiinţe religioase „trebuie să se distingă întotdeauna
prin aptitudinea ştiinţifică-pedagogică, onestitatea vieţii, integritatea doctrinei,
devotament faţă de datorie, încât să poată contribui eficient la atingerea scopului
propriu al Institutului”.
Documentul se înscrie pe linia uneia dintre marile
intuiţii ale Conciliului Vatican II, „valorizarea laicilor”. Prin Conciliu - a afirmat
cardinalul Zenon Grocholewski, prefect al Congregaţiei pentru Educaţia Catolică -
s-a intensificat un viu interes pentru studiul teologiei şi altor ştiinţe sacre, „pentru
a îmbogăţi prin ele propria viaţă creştină, a fi capabili să dea răspuns celor care
le cer cont despre credinţă şi speranţă”. Ne urăm ca aceste Institute să poată contribui
în mod eficace la creşterea culturii religioase a credincioşilor. • „Dar aceasta
nu depinde atât de numărul lor, ci mai ales de calitatea şi capacitatea lor de a identifica
în mod adecvat care sunt adevăratele nevoi ale credincioşilor, la care Institutele
sunt chemate să răspundă, pentru a putea face să crească cu adevărat în spirit şi
adevăr, Trupul Mistic al lui Cristos”.
Toţi cei botezaţi - a subliniat mons.
Jean-Louis Brugès, secretarul Congregaţiei pentru educaţia catolică sunt chemaţi
la sfinţenie şi această vocative trebuie să intre în misiunea încredinţată de Biserică
credincioşilor săi laici. Misiunea - a precizat - este dublă: prima este de a mărturisi
Evanghelia în lume şi diferitele domenii. A doua se bazează pe serviciul laicilor
adus Bisericii şi, în special, în predarea laicilor în şcoli şi universităţi catolice.
Pentru a oferi acest serviciu în cele mai bune condiţii posibile - a explicat mons.
Jean-Louis Brugès - laicii trebuie să primească o formare adecvată: • „Este un
drept pentru laici să solicite o atare formare; este o îndatorire pentru Biserică
de a propune acest parcurs formativ”.
În comunităţile creştine - a observat
la rândul său mons. Angelo Vingenzo Zani, subsecretar al aceleiaşi Congregaţii - s-a
înregistrat „maturizarea treptată a necesităţii de a califica atât personalul monastic
cât şi cel laic”. Trebuie să se răspundă noilor exigenţe dar şi „să se facă faţă evoluţiei
sociale şi culturale care îi interpelează mai presus de toate pe laici”: • „Nu
se poate pretinde să se reducă forţat în cadrul unui unic model rigid de formare pentru
laici pluralitatea şi diversitatea instituţiilor formative existente astăzi, dintre
care multe recunoscute deja de Sfântul Scaun”.
În nota introductivă a Congregaţiei
pentru educaţia catolică, difuzată în timpul conferinţei de presă, se aminteşte că
Institutele superioare de ştiinţe religioase au scopul de a promova formarea religioasă
a laicilor şi persoanelor consacrate - călugăriţi călugăriţe, pentru o „participare
a lor mai conştientă şi mai activă la sarcinile de evanghelizare în lumea actuală,
favorizând şi asumarea unor funcţii profesionale în viaţa bisericească şi în însufleţirea
creştină a societăţii”. Centrele academice ecleziastice - se mai citeşte în document
- au scopul să asigure studentului o cunoaştere completă şi organică a întregii Teologii.
Acest ultim tip de formare se adresează, în special, celor care se pregătesc la preoţie.
Sunt
deci diferite noutăţile introduse de Instrucţiunea asupra Institutelor superioare
de ştiinţe religioase. Le ilustrează cardinalul Zenon Grocholewski: •
„Principalele noutăţi sunt mai presus de toate cele relative la prelungirea studiilor,
de la 4 la 5 ani. S-a stabilit apoi numărul necesar al profesorilor stabili şi acest
lucru este foarte important, pentru că se cere cel puţin 5 profesori stabili. O altă
noutate este faptul că a fost aplicată profesorilor Institutelor de Ştiinţe Religioase
normativa că nu pot fi stabili în alte Institute, lucru care până acum nu se aplica
acestor Institute Superioare de Ştiinţe Religioase. Aceasta, evident, dă o anumită
stabilitate şi ridică şi nivelul acestor Institute. A fost determinat şi numărul minim
al studenţilor, deoarece e nevoie de o anumită economie a muncii de formare a laicilor.
Noile norme prevăd prezenţa, plus-minus, în mod normal a cel puţin 75 de studenţi
pe Institut. Cred că acestea ar fi principalele noutăţi”. Deci,
prin acest nou document-instrucţiune Congregaţia vrea să contribuie la creşterea
calităţii Institutelor Superioare de Ştiinţe Religioase. Spuneţi: nu e necesar să
fie foarte mulţi, dar e necesar ca cei care sunt să aibă o bună calitate. •
Aşa este şi aceasta a reuşit întrucât succesul acestor Institute nu depinde de numărul,
dar de calitatea şi capacitatea de a identifica cerinţele adevărate ale lumii de azi
în formarea laicilor şi acelor persoane care pot fi eficiente în opera apostolatului”.
Prin
acest document în ce mod invitaţi şi laicii catolici să urmeze asemenea cursuri
de studii? • „Desigur. Mă gândesc că una dintre obligaţiile faţă de propria
credinţă este aceea de a o cunoaşte. Provin dintr-o ţară comunistă şi am lucrat în
Polonia în anii când nu exista predarea religiei în şcoli, din contra pretutindeni
se vorbea împotriva credinţei. Dar noi, eram oricum foarte exigenţi, deoarece cunoaşterea
credinţei trebuie să fie proporţionată cu pregătirea generală. Consider că tocmai
în această perspectivă trebuie să vedem Institutele Superioare de Ştiinţe Religioase”. Aici
serviciul audio: