Ori de câte ori ne apropiem la altar, să deschidem sufletul spre iertarea şi reconcilierea
fraternă: Benedict al XVI-lea, celebrând ritul dedicării Altarului Major al catedralei
din Albano
(RV - 21 septembrie 2008) Altarul este punctul de întâlnire dintre cer şi pământ
iar iubirea, caritatea este „energia spirituală”
care uneşte pe toţi cei care participă la Euharistie, la Liturghia euharistică: acesta
este pasajul central al omiliei lui Benedict al XVI-lea rostită duminică dimineaţă
în catedrala diecezei de Albano, recent restaurată.
Papa a prezidat Liturghia cu ritul solemn al dedicării noului altar major. La sosire
în orăşelul din regiunea Laţiu, care face parte din localităţile numite „Castelele
romane”, Sfântul Părinte a fost întâmpinat în piaţa centrală de cardinalul Angelo
Sodano, titular al diecezei suburbicare şi de mons. Marcello Semeraro episcopul de
Albano.
• Secvenţe muizicale la începutul Liturghiei: O cascadă
de petale albe, numeroşi copii care strigau „Papa! Papa! şi o pancartă „Bine aţi venit
Sfinte Părinte” se ridica deasupra celor prezenţi. Orăşelul Albano a primit astfel
pe succesorul lui Petru, episcopul Romei, cu afecţiune şi mare apropiere nu numai
spirituală, dar şi geografică, deoarece Vilele Pontifcale de la Castel Gandolfo, reşedinţa
estivă a Papilor, se deschid tocmai spre centrul localităţii Albano, aproape de catedrală.
O catedrală restaurată recent, readusă la vechea splendoare în care Benedict
al XVI-lea a oficiat ritul dedicării Altarului Mare amintind că pe el Cristos „va
continua să se ofere, în jertfa Euharistiei pentru mântuirea noastră şi a lumii întregi”. •
„În misterul euharistic, care se reînnoieşte pe fiecare altar, Isus devine realmente
prezent. Prezenţa sa este dinamică, în sensul că ne prinde pentru a ne face ai săi,
pentru a ne asimila sieşi; ne atrage cu puterea iubirii sale făcându-ne să ieşim din
noi înşine pentru a ne uni cu El, făcând din noi un singur lucru cu El”.
Prezenţa
lui Cristos, „piatra vie”, „face din fiecare dintre noi ’casa sa’ - a continuat papa
Benedict - şi toţi împreună formăm Biserica sa, edificiu spiritual care, întărit de
iubire, nu-i este teamă că ar ceda: • „(…) Sfântul Augustin observă că prin credinţă
oamenii sunt ca lemne şi pietre luate din păduri şi din munţi pentru construcţie;
prin botez, cateheză şi predică sunt apoi dimensionaţi, tăiaţi drept şi şlefuiţi;
dar ajung să fie casa Domnului doar atunci când sunt asamblaţi de iubire, de caritate.
Când credincioşii sunt reciproc uniţi conform unei anumite ordini, reciproc şi strâns
suprapuşi şi îmbinaţi, când sunt uniţi împreună de caritate devin într-adevăr casa
lui Dumnezeu care nu se teme că se prăbuşeşte” (cf Sermo, 336). Iubirea
lui Cristos, acea caritate care nu va înceta niciodată, este energia spirituală care
uneşte participanţii la Euharistie. Nu e posibil, de aceea, a se prezenta la altar
divizaţi, deoarece el este „o invitaţie constantă la iubire”.
„Fiecare Celebrare
euharistică - a adăugat Papa - anticipează deja biruinţa lui Cristos asupra păcatului
şi a morţii şi manifestă tainic strălucirea Bisericii”: • „Alatrul de jertfă devine,
într-un anume mod, punctul de întâlnire dintre Cer şi pământ; centrul, am putea spune,
al unicei Biserici care este cerească şi în acelaşi timp peregrină pe pământ, unde,
între persecuţiile lumii şi mângâierile lui Dumnezeu, ucenicii Domnului îi vestesc
patima şi moartea lui Cristos până la întoarcerea sa în slavă (cf Lumen Gentium
8).
De aici, invitaţia Sfântului Părinte către toată comunitatea diecezană
ca să se angajeze „să crească în iubire şi în devotament apostolic şi misionar”, deoarece
„comuniunea bisericească este şi o sarcină încredinţată responsabilităţii fiecăruia: •
„În concret, este vorba de a mărturisi cu viaţa credinţa voastră în Cristos şi totala
încredere pe care o puneţi în El. Este vorba şi de a cultiva comuniunea eclezială
care este înainte de toate un dar, un har, rod al iubirii libere şi gratuite a lui
Dumnezeu, ceva eficient în mod divin, mereu prezent şi activ în istorie, dincolo de
orice aparenţă contrară”.
În fine, Benedict al XVI-lea a încredinţat catedrala
abia restaurată mijlocirii Fecioarei Mariei, ca să ajute dieceza de Albano „să scrie
în acest timp al nostru o altă pagină de sfinţenie zilnică şi populară”. •
Secvenţe muzicale din timpul Liturghiei. Aici serviciul
audio: