Invitaţie presantă a lui Benedict al XVI-lea, duminică la antifonul Îngerul Domnului
recitat la Castel Gandolfo, adresată liderilor lumii pentru ca - deşi în actualele
dificultăţi economice - să realizeze obiectivele Mileniului în favoarea celor mai
săraci. Papa explică şi aplică parabola lucrătorilor viei
(RV - 21 septembrie 2008) Poate penultima înainte de revenirea în Vatican. Pentru
Benedict al XVI-lea, încă o întâlnire cu pelerinii în curtea interioară a Platului
Apostolic din Castel Gandolfo, duminică pentru recitarea rugăciunii „Angelus”. Şi
duminica aceasta numeroşi credincioşi, localnici dar cei mai mulţi pelerini din diferite
părţi ale lumii s-au reunit în curtea interioară precum şi în piaţa din faţa reşedinţei
pontificale, pentru a-i asculta cuvântul de învăţătură şi a se ruga împreună frumosul
antifon „Îngerul Domnului”. O rugăciune bogată în conţinut teologic cuprinzând principale
mistere ale credinţei creştine: Bunavestire, Naşterea, Patima, Moartea şi Învierea
lui Isus contemplate împreună cu Maria, mlădiţa desăvârşită a viei Domnului al cărei
rod este Isus, Mântuitorul nostru. Papa a dedicat alocuţiunea duminicală parabolei
evanghelice a lucrătorilor viei chemaţi de stăpân la diferite ore din zi să muncească
în via sa şi plătind fiecăruia câte un dinar aşa cum se tocmise. E clar că acel dinar
este viaţa veşnică şi că însuşi faptul de a fi chemat şi cu atât mai mult a lucra
în această vie a Domnului este deja chiar aici pe pământ o inestimabilă recompensă,
a subliniat Papa. După recitarea antifonului şi invocarea binecuvântării apostolice,
papa Benedict al lansat două apeluri cu referire la ţările lovite recent de cicloane
şi la atingerea obiectivelor mileniului asumate de Naţiunile Unite.
Dar
să revenim la alocuţiunea lui Benedict al XVI-lea: • „Dragi fraţi şi surori,
poate vă amintiţi că atunci când, în ziua alegerii mele, m-am adresat mulţimii din
Piaţa Sfântul Petru, mi-a venit spontan să mă prezint ca un lucrător în via Domnului.
Ei bine, în Evanghelia de astăzi (cf Mt 20, 1-16a), Isus povesteşte tocmai
parabola stăpânului viei care la diferite ore ale zilei cheamă lucrători să muncească
în via sa. Iar seara dă tuturor aceeaşi plată, un dinar, trezind protestul celor de
la prima oră. • Este clar că acel dinar reprezintă viaţa veşnică, dar pe care
Dumnezeu îl rezervă tuturor. Mai mult, tocmai aceia care sunt consideraţi „cei din
urmă”, dacă îl acceptă, devin „cei dintâi”, în timp ce „primii” pot risca să sfârşească
„cei din urmă”. Un prim mesaj al acestei parabole stă în faptul însuşi că stăpânul
nu tolerează, pentru a spune astfel, lipsa de ocupaţie, a sta degeaba: vrea ca toţi
să fie angajaţi în via sa. Şi în realitate a fi chemaţi este deja cea dintâi recompensă:
a putea lucra în via Domnului, a se pune în serviciul său, a colabora la opera sa,
constituie prin sine un premiu inestimabil, ce recompensează orice oboseală. Însă
înţelege aceasta doar cine iubeşte pe Domnul şi Împărăţia sa; cine în schimb lucrează
doar pentru plată nu-şi va da seama niciodată de valoarea acestei inestimabile comori.
Cele
care povesteşte parabola - a observat Papa - este Sfântul Matei, apostol şi evanghelist,
a cărui sărbătoare liturgică între altele cade chiar astăzi. Îmi place să subliniez
că Matei, în prima persoană, a trăit această experienţă (cf Mt 9,9). De fapt el, înainte
ca Isus să-l fi chemat, practica meseria de vameş şi de aceea era considerat păcătos
public, exclus de la „via Domnului”. Dar totul se schimbă când Isus, trecând pe lângă
banca de impozite, îl priveşte şi îi spune: „Urmează-mă”. Matei s-a ridicat şi l-a
urmat. Din vameş a devenit imediat ucenic al lui Cristos. Din „cel din urmă” s-a regăsit
„primul”, datorită logicii lui Dumnezeu, care - spre norocul nostru! - este diferită
de cea a lumii. „Gândurile mele nu sunt gândurile voastre - spune Domnul prin gura
profetului Isaia -, căile voastre nu sunt căile mele” (Is 55,8). În continuare
papa Benedict a remarcat că chiar şi Sfântul Paul, pentru care celebrăm un special
An jubiliar, a trăit bucuria de a se simţi chemat de Domnul să lucreze în via sa.
Şi cât de mult a lucrat! Dar, aşa cum el însuşi mărturiseşte, a fost harul lui Dumnezeu
care a lucrat cu el, acel har care din persecutor al Bisericii l-a transformat în
apostol al neamurilor. L-a cucerit atât de mult încât îl face să spună: „Pentru mine
a trăi este Cristos, iar a muri este un câştig”. Însă imediat adaugă:”Dar dacă a trăi
în trup îmi este de folos pentru lucrare, nu ştiu într-adevăr ce să aleg” (Fil
1,21-22). Paul a înţeles bine că a lucra pentru Domnul este deja pe acest pământ
o recompensă.
Ca de obicei Sfântul Părinte a încheiat cu un gând la Maica Domnului.
„Fecioara Maria, - a spus - pe care cu o săptămână în urmă am avut bucuria să o venerez
la Lourdes, este mlădiţa perfectă a viei Domnului. Din ea a răsărit rodul binecuvântat
al iubirii divine: Isus, Mântuitorul nostru. Să ne ajute Ea să răspundem mereu şi
cu bucurie la chemarea Domnului, şi să găsim fericirea noastră în a putea obosi pentru
Împărăţia cerurilor.
După recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului” şi înainte
de saluturile în diferite limbi, papa Benedict al XVI-lea a lansat două apeluri de
actualitate. A amintit că „în săptămânile trecute ţările caraibe - în
special Haiti, Cuba, Republica Dominicană - şi sudul Statelor Unite ale Americii -
în special Texasul - au fost dur lovite de cicloane. Papa a asigurat din nou tuturor
acelor dragi populaţii amintirea sa specială în rugăciune. În afară de aceasta a
spus: • ”Urez ca să ajungă cu promptitudine ajutoarele în zonele mai grav afectate.
Binevoiască Domnul ca, cel puţin în aceste circumstanţe, solidaritate şi frăţietate
să prevaleze asupra oricărei ale raţiuni”.
Apoi Papa s-a referit la faptul
că „joia viitoare, 25 septembrie, se va ţine la New York, în cadrul celei de-a 63-a
sesiuni a Adunării Generale a ONU, o întâlnire la nivel înalt pentru a verifica îndeplinirea
obiectivelor stabilite în Declaraţia Mileniului, la 8 septembrie 2000.”. La această
importantă reuniune, se vor afla împreună liderii tuturor ţărilor lumii. Către ei
apelul papei Benedict: • „Aş vrea să reînnoiesc invitaţia ca să se ia şi să se
aplice cu curaj măsurile necesare pentru eradicarea sărăciei extreme, foametea, ignoranţa
şi flagelul pandemiilor care lovesc mai ales pe cei mai vulnerabili. O atare angajare,
deşi cerând în aceste momente de dificultăţi economice mondiale speciale sacrificii,
nu va lipsi să producă importante beneficii fie pentru dezvoltarea naţiunilor care
au nevoie de ajutor din extern fie pentru pacea şi bunăstarea întregii planete”.
În
finalul saluturilor în diferite limbi, Papa a menţionat faptul că duminică era Ziua
dedicată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii maladiei Alzheimer. Sfântul Părinte a
exprimat apropierea sa spirituală persoanelor afectate de această boală şi rudelor
lor. Ca de obicei, a încheiat invocând pentru toţi cei prezenţi la întâlnirea duminicală
binecuvântarea sa apostolică pe care o extinde la toţi ascultătorii noştri dispuşi
să o primească în spirit de credinţă.