Deosebirea sănătoasă între sfera politică şi cea religioasă, maturizată prin contribuţia Bisericii: Benedict al XVI-lea, la audienţa generală dedicată recentei călătorii apostolice în Franţa

RV 17 sep 2008. "Autentica laicitate nu înseamnă a face abstracţie de dimensiunea religioasă": a afirmat Benedict al XVI-lea, la cateheza audienţei generale de miercuri, desfăşurată în aula Paul al VI-lea, dedicată recentei călătorii pastorale în Franţa, la împlinirea a 150 de ani de la apariţiile Sfintei Fecioare Maria la Lourdes. Papa a reparcurs etapele celei de a X-a călătorii apostolice internaţionale subliniind că "în mod ideal, a întâlnit întregul popor francez, aducând astfel omagiu unei iubite Naţiuni în care Biserica, încă din secolul II, a desfăşurat un rol civilizator fundamental".

"Daţi cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu, ce este al lui Dumnezeu". Benedict al XVI-lea a pornit de la celebrele cuvinte ale lui Isus, pentru a sublinia că chiar pe baza rolului civilizator al Bisericii, s-a maturizat exigenţa unei deosebiri sănătoase între sfera politică şi cea religioasă.
• "Dacă pe monedele romane era întipărită efigia Cezarului şi de aceea la el trbuiau să meargă, în inima omului este, însă, amprenta Creatorului, singurul Domn al vieţii noastre. Autentica laicitate nu înseamnă, de aceea, a face abstracţie de dimensiunea spirituală, ci a recunoaşte că tocmai aceasta, radical, este garanţia libertăţii noastre şi a autonomiei realităţilor pământeşti, graţie glasului Înţelepciunii creatore pe care conştiinţa umană ştie să o primească şi să o pună în faptă".

Papa a amintit apoi momentele cele mai semnificative de pe agenda celei de a X-a călătorii apostolice internaţionale. Mai întâi, cea cu oamenii de cultură la Colegiul Bernardinilor, unde pornind de la o reflecţie despre monahism a subliniat că monahii, prin "ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu" au ajuns la o "cultură a cuvântului", trebuind "să pătrundă în secretele limbajului pentru a-i înţelege structura". De aceea deveneau importante ştiinţele profane, menite să descopere secretele limbilor:
• "Chiar în căutarea lui Dumnezeu, în mănăstiri se dezvoltă adevărata 'eruditio' (erudiţie – n.r.), adevărata cultură care a format apoi cultura noastră. De aceea, 'quaerere Deum', a-l căuta pe Dumnezeu, a fi pe calea spre Dumnezeu, rămâne astăzi ca şi ieri calea regală şi fundamentul oricărei adevărate culturi".

Despre etapa la catedrala pariziană Nôtre-Dame, Benedict al XVI-lea s-a referit în particular la cele două comori de credinţă creştină pe care le-a încredinţat tinerilor: Duhul Sfânt şi Sfânta Cruce:
• "Spiritul Sfânt deschide inteligenţa umană la orizonturi care o depăşesc şi o face să înţeleagă frumuseţea şi adevărul iubirii lui Dumnezeu revelată chiar pe Cruce. O iubire, aceasta, de care nimic nu va putea să ne despartă vreodată, şi care se simte dăruind propria viaţă după exemplul lui Cristos".

La Sf. Liturghie pe Esplanda Invalizilor, reverberând cuvintele apostolului Paul către corinteni, Papa a invitat "credincioşii din Paris şi din Franţa întreagă să-l caute pe Dumnezeul cel viu, care ne-a descoperit chipul său adevărat în Isus prezent în Euharistie, îndemnându-ne să-i iubim pe fraţii noştri aşa cum El ne-a iubit pe noi". Vorbind apoi despre Lourdes, definit ca "loc de lumină, rugăciune, speranţă şi convertire", Benedict al XVI-lea a afirmat că "la şcoala Sfintei Fecioare Maria, prima şi desăvârşita discipolă a Celui Răstignit, pelerinii învaţă să considere crucile vieţii lor în lumina Crucii glorioase a lui Cristos".
• "Dumnezeu ne-a iubit atât de mult încât s-a dat pe sine însuşi pentru noi: acesta e mesajul Crucii, mister de moarte şi de slavă. Crucea ne aminteşte că nu există adevărată iubire fără suferinţă, nu există dăruire a vieţii fără durere. Mulţi învaţă un atare adevăr la Lourdes, şcoală de credinţă şi de speranţă, pentru că e şcoală de caritate şi slujire a fraţilor. În acest context de credinţă şi rugăciune s-a ţinut întâlnirea importantă cu episcopatul francez: a fost un moment de intensă comuniune spirituală, în care am încredinţat împreună Sfintei Fecioare aşteptările comune şi preocupările pastorale".

Pontiful a mărturisit pelerinilor emoţia care l-a cuprins observând tăcerea religioasă a credincioşilor care vin la Lourdes:
• "Era impresionantă tăcerea acestor mii de oameni, tăcerea în faţa Domnului, o tăcere care nu era goală, ci plină de rugăciune şi de conştiinţa prezenţei Domnului, care ne iubeşte şi ne-a iubit pînă la Cruce".

Apoi, a încheiat:
• "Arătându-se Sfintei Bernadeta, Maria a deschis în lume un spaţiu privilegiat pentru a întâlni iubirea divină care vindecă şi mântuieşte. La Lourdes, Fecioara Sfântă ne invită pe toţi să considerăm pământul ca loc al pelerinajului nostru către patria definitivă, care este Cerul".
• (Papa - Pater Noster)
La saluturile în alte limbi, Sfântul Părinte a invitat tinerii să "facă prietenie cu Isus", bolnavii, să afle mângâiere în rugăciune şi tinerii căsătoriţi, să corespundă vocaţiei familiale. Audienţa Generală s-a încheiat cu rugăciunea Tatăl Nostru în limba latină şi Binecuvântarea Apostolică, ce ajunge pe calea undelor la toţi ascultătorii care o primesc în spirit de credinţă.
• (Papa – Binecuvântarea Apostolică)

Aici, serviciul audio: