Episcopii din Panama în Vatican pentru vizita ad Limina. Preşedintele Conferinţei episcopale panameze: Biserica este angajată să formeze creştini autentici

(RV - 16 septembrie 2008) Episcopii din Panamà au început în Vatican vizita lor ad Limina Apostolorum. Multe sunt testele pe care le are de trecut în prezent Biserica catolică din această mică dar importantă ţară central-americană.
Despre situaţia ţării şi a Bisericii în general ne vorbeşte mons. José Luis Lacunza Maestrojuán, episcop de David şi preşedinte al Conferinţei episcopale panameze intervievat de programul radio-vatican hispano-american.
• În Panamà convieţuiesc laolaltă în mod scandalos o creştere economică extraordinară, egală cu 10% din produsul intern brut şi o sărăcie extremă ce loveşte 40% din populaţia ţării. Este o problemă foarte serioasă peste care ca păstori nu putem trece cu vederea: o societate care se defineşte creştină şi catolică - 85% dintre panamezi se declară de religie catolică - nu poate tolera această situaţie de nedreptate şi, să o spunem clar, de discriminare economică. Alte probleme sunt violenţa care există în societatea noastră, fără a trece cu vederea tinerii şi prezenţa sectelor. Din punct de vedere bisericesc, ne străduim să punem în aplicare documentul conclusiv al celei de-a V-a Conferinţe a CELAM care s-a desfăşurat în urmă cu un an la Aparecida în Brazilia. Este vorba de a retrezi simţul misionar al Bisericii: trebuie să ne dăm seama că Biserica este din natura ei misionară, că a fi creştin botezat, ucenic al lui Isus, comportă în mod necesar o stare de misiune permanentă.

Care sunt cauzele sărăciei şi ce se faceţi pentru remedierea situaţiei?
• Nu este uşor de indicat care sunt cauzele reale ale problemei. Din partea executivului există voinţa de a redistribui veniturile Canalului Panamà, căruia i se datorează mare parte a creşterii economice. Guvernul face unii paşi în această direcţie, totuşi, cred, că nu sunt suficienţi.

Biserica în America Latină înfruntă problemele cruciale ale vieţii şi familiei. Care este situaţia în Panamà?
• Şi în Panama suportăm atacuri, mi mult sau mai puţin directe. Mai ales în ultimii doi ani au fost tentative de a introduce în legislaţia sanitară şi în programele educative conceptul de identitate de gen şi propaganda pentru anticoncepţie. E clar că cea mai mare parte a acestor proiecte sunt rodul unor directive provenind de la organisme internaţionale în faţa cărora guvernele cedează pentru a primi în schimb vreun tip de ajutor economic. Protestele noastre nu sunt doar în numele Bisericii dar a întregii umanităţi în favoarea unei viziuni mai integrale a persoanei, a vieţii şi familiei.

Care este situaţia vocaţiilor la preoţie şi viaţa consacrată în ordine şi congregaţii călugăreşti?
• Mulţumim lui Dumnezeu şi mulţumită unei pastorale a tineretului mai incisive, înregistrăm un răspuns bun din partea tinerilor la vocaţii. Dar trebuie de semnalat două realităţi: pe de o parte, creştinismul nostru, cum s-a întâmplat în Europa - şi acum vedem consecinţele - a devenit un creştinism cultural, nu de convingere sau de alegere. Deci este un creştinism ce cedează uşor în faţa oricărui tip de atac, fie din partea unor ideologii politice cât şi religioase: mă gândesc la răspândirea sectelor. Pe de altă parte, această lipsă de convingere şi formare face ca laicii noştri să neglijeze participarea la viaţa internă a Bisericii, la grupurile liturgice, la mişcări, la angajarea socială. Nu-şi asumă responsabilitatea de a construi lumea reală. Conferinţa de la Puebla a spus că creştinii trebuie să fie „oameni de Biserică în inima lumii” şi „oameni ai lumii în inima Bisericii”. Dar acest lucru nu se întâmplă şi astfel în America Latină, ţări cu o majoritate catolică, dar ale cărei societăţi nu au nici o etică şi nici o identitate catolică.

Care sunt aşteptările episcopilor panamezi pentru această vizită ad Limina şi întâlnirea ci Benedict al XVI-lea?
• Pentru noi vizita la Sfântul Scaun şi aceasta chiar dacă pentru scurte momente de împărtăşire cu Sfântul Părinte sunt întotdeauna foarte frumoase. Faptul de a sta aici împreună timp de o săptămână ca grup, de a putea împărtăşi cu diferite Dicastere dificultăţile, realităţile şi experienţele Bisericii noastre este o ocazie foarte frumoasă pentru a ne simţi uniţi cu toată Biserica şi cu Petru. Nu este vorba de o vizită birocratică, nici de o vizită de curtoazie, ci de o vizită de comuniune, în care Biserica panameză simte cu Petru şi reînnoieşte cu Petru misiunea sa de slujire, nu numai pentru Biserica din Panamà, dar pentru toată Biserica. În acest sens, pentru noi este un moment, să spunem, de eclezialitate şi de comuniune ce ne face coresponsabili pe toţi pentru viaţa şi misiunea întregii Biserici.
 
Aici serviciul audio: