Liturghia cu bolnavii la Lourdes. Papa: căutaţi zâmbetul Mariei, adevărat reflex al duioşiei lui Dumnezeu, izvor de neclintită speranţă

(RV - 15 septembrie 2008) Luni dimineaţă papa Benedict al XVI-lea s-a dus în vechea capelă a actualului spital - la origine „Oratoire de l’Hôpital - unde Sfânta Bernadeta a primit Prima Împărtăşanie. Episcopul Romei, pelerin între mulţimea de pelerini s-a oprit pentru un scurt moment de rugăciune în faţa Preasfântului Sacrament, înainte de a recita rugăciunea celei de-a patra şi ultima etapă a „Itinerarului jubiliar” prilejuit de cei 150 de ani ai apariţiilor Sfintei Fecioare la Lourdes în grota de la Massabielle. Apoi Benedict al XVI-lea a celebrat Sfânta Liturghie pentru bolnavi pe esplanada din faţa Bazilicii Doamnei Noastre a Rozariului de Lourdes.
• Secvenţe muzicale din timpul Liturghiei.
La Lourdes primul loc revine bolnavilor: astfel, în această vizită pastorală, nu putea lipsi o Liturghie specială dedicată lor. Atâtea chipuri, atâtea istorii de suferinţe, adesea silenţioase, dar şi atâta lumină misterioasă în acel întuneric al durerii. Papa a dăruit bolnavilor îmbrăţişarea Fecioare Îndurerate, a cărei memorie liturgică se celebrează la 15 septembrie după sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci. Şi Maria a plâns la picioarele Crucii. „Atitudinea ei rezervată, totuşi - a subliniat Pontiful - ne împiedică să mărturisim abisul durerii sale”. Şi „la fel ca pentru Fiul său Isus, se poate spune că această suferinţă a purtat-o şi pe ea la perfecţiune făcând-o capabilă să primească noua misiune spirituală pe care Fiul i-o încredinţează, aceea de a deveni Mama lui Cristos în mădularele sale”.
• „Maria - a continuat Pontiful - este astăzi în bucuria şi în slava Învierii. Lacrimile vărsate la picioarele Crucii s-au transformat într-un zâmbet pe care nimic nu-l va şterge, deşi rămânând intactă compasiunea ei maternă faţă de noi…Maria iubeşte pe fiecare dintre fiii săi, concentrându-şi atenţia în special asupra acelora care, la fel ca Fiul său în ceasul Pătimirii, sunt în focul suferinţei; îi iubeşte pentru că sunt fiii săi, potrivit voinţei lui Cristos pe Cruce”.

 
Papa încredinţează celor suferinzi zâmbetul Mariei, „adevărat reflex al duioşiei lui Dumnezeu” şi „izvor al unei speranţei de neînvins”, „pentru în el să poată găsi mângâiere şi alinare” atunci când durerea „zdruncină cele mai ferme certitudini şi ajunge să ducă la a nu mai spera în sensul şi valoarea vieţii”.
„A căuta zâmbetul Mariei - a explicat - nu e chestiune de sentimentalism devot sau învechit”, nici „infantilism pios” ci este „pentru „cei care au maturitatea spirituală mai elevată şi ştiu de aceea să-şi recunoască slăbiciunea şi sărăcia lor înaintea lui Dumnezeu”. În continuare episcopul Romei a înălţat o cerere:
• „Aş vrea să spun, cu umilinţă, celor care suferă şi celor care luptă şi sunt ispitiţi să întoarcă spatele în faţa vieţii: îndreptaţi-vă spre Maria! În zâmbetul Fecioare se află ascunsă în mod tainic forţa ca să continuaţi lupta împotriva bolii şi în favoarea vieţii. La ea se află deopotrivă harul de a accepta fără teamă şi fără amărăciune luarea de rămas bun de la această lume în ceasul voit de Dumnezeu”.
Pentru fiecare suferinţa este întotdeauna o străină - a subliniat. Prezenţa sa nu este niciodată posibil de domesticit. De aceea e dificil să o suporţi, şi mai dificil încă - cum au făcut anumiţi mari martori ai sfinţeniei lui Cristos - să o primeşti ca parte integrantă a propriei vocaţii, sau să accepţi, potrivit expresiei Bernadetei, „să suferi totul în tăcere pentru a-i plăcea lui Isus”.

Papa a amintit că Cristos este adevăratul medic: dar „pentru a ne vindeca el nu rămâne afară de suferinţa care se îndură; o uşurează venind să locuiască în acela care e lovit de boală, pentru a o suporta şi trăi împreună cu El. Prezenţa lui Cristos vine să rupă izolarea pe care durerea o provoacă. Omul nu mai suportă singur încercarea dar, întrucât membru suferind al lui Cristos, este conformat Lui care se oferă Tatălui, şi în El participă la naşterea noii creaţii”.
În fine, Benedict al XVI a exprimat gratitudinea sa pentru toţi cei care se dedică generos celor bolnavi şi în special mulţumirile sale au fost pentru brancardieri şi însoţitori care în timpul anului vin în pelerinaj la Lourdes cu cei suferinzi. „Sunt braţele Bisericii, slujitoare umilă”.

Aici serviciul audio: