Semnul Crucii este simbolul credinţei noastre; privilegiul Neprihănitei Zămisiliri nu este un har doar personal, ci pentru toţi: Benedict al XVI-lea la Liturghia şi rugăciunea "Angelus" pentru cei 150 de ani ai apariţiilor de la Lourdes

(RV - 14 septembrie 2008) Duminică, în sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, papa Benedict al XVI-lea a celebrat Sfânta Liturghie pentru cea de-a 150-a aniversare a Apariţiilor Sfintei Fecioare Maria la Lourdes. Concelebrarea euharistică a avut loc la esplanada numită „La Prairie”. Lecturile biblice au fost proclamate în diferite limbi: prima - Num 21,4-9 - în olandeză, a doua - Fil 2,6-11 - în germană, Evanghelia In 3.13-17 în cele şase limbi folosite la sanctuarul de la Lourdes: franceză, italiană, spaniolă, engleză, germană şi olandeză. Crezul a fost cântat în limba latină iar Rugăciunea universală în franceză, tamil, arabă, portigheză, moré (limbă vorbită în principal în Burkina Faso, dar şi în Bénin, Côte d’Ivoire, Ghana, Mali şi Togo), polonă şi chineză. S-a folosit Rugăciunea euharisitcă III. La sfârşitul celebrării Papa a recitat cu pelerinii antifonul „Angelus - Îngerul Domnului” în timp ce clopotele de la toate sanctuarele sunau sărbătoreşte.

Prezentăm pe scurt predica din timpul Liturghiei şi alocuţiunea rostită înainte de antifonul Angelus.

Omilia Papei a fost o continuare a mesajului întregii călătorii apostolice în Franţa. Punctul central al predicii a fost semnificaţia Crucii: Dumnezeu a iubit atât de mult lumea încât l-a dat pe Fiul său Unul-născut, pentru ca oamenii să fie mântuiţi. Semnul crucii este rezumatul credinţei noastre; ne spune că în lume există o iubire mai tare decât răul. Este o iubire ce ne face liberi, capabili de reconciliere şi de a construi o lume reconciliată.
Biserica proclamă acest mesaj şi invită să-l primim. Iar Benedict al XVI-lea vede în acest Jubileu oportunitatea unui nou suflu al spiritului misionar care a însufleţit Franţa în decursul secolelor.
Papa a subliniat alegerea semnificativă în persoana Bernadetei. Simplă, dintr-o familie foarte săracă… Domnul atinge locurile pe care noi nu vrem să le atingem: „Ai ţinut ascunse acestea celor înţelepţi şi inteligenţi şi le-a descoperit celor mici”.
Benedict al XVI-lea s-a oprit asupra numelui „Eu sunt Neprihănita Zămislire”, în el este dezvăluită demnitatea noastră de bărbaţi şi de femei. Deşi marcaţi de păcat, suntem mântuiţi în speranţă, o speranţă ce ne permite să înfruntăm viaţa noastră zilnică. Papa adaugă: „Mesajul Mariei este un mesaj de speranţă pentru toţi oamenii, bărbaţi şi femei, din timpul nostru, din oricare ţară ar fi. Îmi place să o invoc pe Maria ca „Steaua speranţei”. Ea ne invită la serviciul fraţilor atât de generos şi transparent aici la Lourdes; ne invită la redescoperirea vieţii ca chemare dată de Domnul, vocaţie ce se realizează prin familie, unele prin preoţie şi viaţa călugărească. Crucea lui Cristos ne stimulează să spunem „da” chemărilor Domnului, să nu ne descurajăm în faţa dificultăţilor. „Mulţumită lui „da” al Mariei, mântuirea a intrat în lume, schimbând astfel cursul istoriei omenirii. La rândul vostru, dragi tineri, să nu vă fie teamă să spuneţi „da” chemărilor Domnului, când El vă invită să-l urmaţi”.

În alocuţiunea ţinută înainte de rugăciunea Îngerul Domnului, Papa a explicat că „privilegiul acordat Mariei, care o deosebeşte de condiţia noastră comună,, nu îndepărtează, ci dimpotrivă o apropie de noi. În timp ce păcatul desparte, ne îndepărtează pe unii de alţii, puritatea Mariei o face infinit de aproape de inimile noastre, atentă la fiecare dintre noi şi dorind binele nostru. Şi o altă constatare importantă: „Viaţa de credinţă a poporului credincios dezvăluie că privilegiul Neprihănitei Zămisliri acordat Mariei nu este un har doar personal, ci pentru toţi, un dar făcut întregului Popor al lui Dumnezeu. În Maria Biserica poate să contemple ceea ce ea este chemată să devină. În ea fiecare credincios poate chiar de acum contempla împlinirea desăvârşită a vocaţiei sale personale”.