"La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu": dedicaţia şi smnătura lui Benedict al XVI-lea, primul Papă membru al Academiei Franceze, primit cu onoare la "L'Institut de France"

(RV - 13 septembrie 2008) În drum spre Esplanada Invalizilor unde urma să celebreze Sfânta Liturghie, papa Benedict al XVI-lea, sâmbătă, puţin după ora 9, a făcut o scurtă vizită la Institutul Franţei - L’Institut de France -, unde a scris o dedicaţie şi a semnat în Cartea Oaspeţilor de Onoare a Institutului.
Textul dedicaţiei reia primul verset din Evanghelia lui Ioan: „In principio erat Verbum, et Verbum erat apud Deum, et Verbum erat Deus”, "La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu".
 
Amintim că Benedict al XVI-lea este primul Papă din istorie, membru al Academiei Franceze, fiind ales în 1992 pe când era cardinal prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. A fost ales Membru Asociat al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice nu numai pentru a se onora figura sa ci şi pentru a se sublinia importanţa gândirii sale asupra temelor de cultură, credinţă, raţiune şi creştinism în Europa între trecut şi viitor.

Sunt în act schimbări profunde în mentalitatea franceză şi în virtutea cărora astăzi „un catolic francez” nu are un loc precis „pe harta” societăţii civile, dar trăieşte într-un climat mai pozitiv ce se rezumă în expresia: „E bine că este aşa”.

Cu ocazia vizitei la Institutul Franţei, papa Benedict însuşi a dezvelit o placă comemorativă ce va da mărturie despre prezenţa primului Papă din istorie, membru al Academiei Franceze. Ambientul şi desfăşurarea ceremoniei rezultă din discursul rostit în franceză de papa Benedict:

Domnule Cancelar,
Doamnă şi Domni Secretari perpetui ai celor Cinci Academii,
Domnilor Cardinali,
dragi Fraţi în Episcopat şi în Preoţie, dragi Prieteni Academicieni, Doamne şi Domni!

"Este pentru mine o mare onoare să fi primit dimineaţa aceasta sub Cupolă. Vă mulţumesc pentru expresiile pline de amabilitate cu care am fost primit şi pentru medalia pe care aţi binevoit să mi-o oferiţi. Nu puteam să vin la Paris fără să vă salut personale. Este o plăcere pentru mine să profite de această fericită ocazie pentru a sublinia relaţiile profunde ce mă leagă de cultura franceză, pentru care simt o mare admiraţie. În parcursul meu intelectual contactul cu cultura franceză a avut o importanţă deosebită. Folosesc de aceea bucuros ocazia pentru a exprima gratitudinea mea faţă de ea, atât cu titlu personal cât şi ca succesor al lui Petru. Placa pe care abia am dezvelit-o va păstra amintirea întâlnirii noastre”.

Rabelais, la timpul său, afirma în mod foarte just: „Ştiinţă fără conştiinţă nu este decât ruină a sufletului!” (Pantagruel,8). Fără îndoială, pentru a contribui la evitarea riscului unei asemenea dihotomii, la sfârşitul lui ianuarie, pentru prima dată în trei secole şi jumătate, două Academii ale Institutului, două Academii Pontificale şi Institutul Catolic din Paris au organizat un Colocviu inter-academic asupra identităţii schimbătoare a individului. Colocviu a ilustrat interesul pe care îl prezintă largi cercetări pluridisciplinare. Această iniţiativă ar putea continua în scopul de a explora împreună nenumăratele piste ale ştiinţelor umane şi experimentale. Acest auspiciu este însoţit de rugăciunea pe care o înalţ spre Domnul pentru voi, pentru persoanele care vă sunt dragi şi pentru toţi membrii Academiilor, precum şi pentru tot personalul din L’Institut de France. Dumnezeu să vă binecuvânteze.”

Aici versiunea audio: