Papa la sosirea în Franţa: într-o lume ce oferă „puţine aspiraţii spirituale şi puţine certitudini materiale”, orice societate umană are nevoie de speranţă

(RV - 12 septembrie 2008) „Ca mesager de pace şi frăţietate” şi ca episcop al Romei şi succesor al lui Petru, Benedict al XVI-lea a păşit pentru prima dată pe pământul Franţei. Preludiul pelerinajului său la Lourdes în cel de-a treilea jubileu al sanctuarului marian, s-a deschis vineri dimineaţă prin poarta mare în capitala Franţei. Papa a fost primit la Paris cu toate onorurile de către preşedintele Republicii Nicolas Sarkozy şi prima doamnă chiar la aeroport, protocolul care prevede ca primul ministru Francios Fillon să întâmpine autorităţile străine pentru a le însoţi la preşedinte la palatul Elizeu.

De această dată preşedintele Sarkozy nu a voit să fie mai puţin decât omologul său american preşedintele George Bush care cu ocazia călătoriei Pontifului peste ocean în aprilie anul acesta a trecut peste tradiţia protocolară primindu-l personal pe Sfântul Părinte la aeroport. Preşedintele Sarkozy a strâns cordial mâinile Papei la scara avionului la bordul căruia călătorise de la Roma. Între autorităţile ecleziastice era prezent arhiepiscopul de Paris, cardinalul André Vingt-Trois.

În timpul zborului la Paris, vorbind cu ziariştii care îl însoţeau în avion, Papa a spus între altele că „laicitatea nu este în contradicţie cu credinţa” şi că aceasta e valabil atât pentru francezi cât şi pentru creştini de azi, „şi că este important a trăi cu bucurie libertatea credinţei noastre”. „Mărturisirea credinţei este un lucru necesar pentru societate”.

De la aeroport Benedict al XVI-lea s-a transferat pentru câteva clipe la sediul nunţiaturii apostolice iar apoi, la ora 13 a avut vizita de curtoazie a Papei preşedintelui Franţei. O vizită de stat la reşedinţa sa de la Palatul Elizeu cu ceremonialul pichetelor de onoare, fanfara bandei muzicale, imnurile pontifical şi francez şi covorul roşu la treptele de intrare în istoricul palat în care a locuit marchiza de Pompadour iar Napoleon a semnat a doua sa abdicare după înfrângerea de la Waterloo. Din 1873 Palatul Elizeu este reşedinţa pariziană a Preşedintelui Republicii.

Papa şi preşedintele au avut un colocviu privat de un sfert de oră în salonul ambasadorilor, urmat de schimbul de daruri şi fotografii oficiale. Între timp. într-o altă sală a palatului prezidenţial avea loc întâlnirea dintre primul ministru francez François Fillon şi secretarul de stat vatican, cardinalul Tarcisio Bertone la care au participat şi substitutul pentru Afacerile generale, mons. Fernando Filloni, secretarul pentru Raporturile cu Statele, mons. Dominique Mamberti şi nunţiu apostolic în Franţa, mons. Fortunato Baldelli.

La sfârşitul colocviului preşedintele Sarkozy a însoţit oaspetele în Salonul de Sărbători al palatului unde îl aştepta un auditoriu de 700 de demnitari, parlamentari şi reprezentanţi ai Corpului Diplomatic. Aici, preşedintele şi papa au pronunţat discursurile ceremoniei de sosire.
În discursul său, într-o sintetică expunere polivalentă a tratat şapte teme principale:

A spus că motivul principal al călătoriei sale este „celebrarea celei de-a 150-a aniversări a apariţiilor Sfintei Fecioare Maria la Lourdes”; că etapa sa de la Paris „este un omagiu adus impunătorului patrimoniu de cultură şi credinţă” a acestei ţări. Apoi Sfântul Părinte a amintit rădăcinile creştine ale Europei şi Franţei. subliniind „rolul civilizator al Bisericii” şi „contribuţia creştinilor la consolidarea instituţiilor”. În punctul central al discursului Benedict al XVI-lea vorbit despre relaţiile dintre „Biserică şi Stat”. A da Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu, a afirmat Pontiful, deosebind două aspecte în această relaţie: că există „o voinţă reciprocă de dialog” între Franţa şi Sfântul Scaun şi că „este necesară o nouă reflecţie asupra importanţei laicităţii” în domeniul politic şi religios. Papa a amintit aici că preşedintele Sarkozy în discursul ţinut la Roma în Palatul din Lateran a vorbi despre o „laicitate pozitivă”.
Benedict al XVI-lea a spus de asemenea că „tinerii sunt cea mai mare preocupare a sa” şi că „îl preocupă” totodată „starea planetei” şi „situaţia socială a lumii occidentale”. A invitat statele „să adopte măsuri legislative pentru eradicarea injustiţiilor”, „protejând pe cei slabi şi promovând demnitatea lor”. În fine, ultima tema a discursului său îndelung aplaudat a fost „apărarea drepturilor omului” începând cu dreptul la viaţă şi terminând cu cel al libertăţii religioase. Cu privire la exerciţiul preşedinţiei Uniunii Europei, deţinută actualmente de Franţa, Papa a spus că „în faţa unor vechi atitudini de neîncredere, tensiuni şi contrapuneri între naţiuni, la care suntem martori îngrijoraţi, Franţa, istoric sensibilă la reconcilierea dintre popoare, este chemată să ajute Europa să construiască pacea între hotarele ei şi în lumea întreagă.