2008-09-06 13:50:24

“Ingrid şi pacea”: editorialul Părintelui Federico Lombardi, la rubrica “Octava Dies”


(RV – 6 septembrie 2008) „Aş vrea să spun Forţelor Armate Revoluţionare din Columbia (FARC) că lumea vă priveşte şi vă cere să vă deschideţi inima, să faceţi loc sentimentelor de iubire şi de iertare, dincolo de convenienţă, de ură şi de răzbunare. Nu daţi curs doar crimelor, armelor. Daţi voce tuturor columbienilor, celor care gândesc la fel ca voi şi celor care nu gândesc asemeni vouă”.

După ce a fost primită de Sfântul Părinte, Ingrid Betancourt s-a adresat astfel şefilor gherilei care au ţinut-o ostatică timp de şase ani în pădurile columbiene şi care ţin în continuare în captivitate sute de persoane.
Mărturia ei, atât de densă de trăsături explicit spirituale şi creştine, riscă – poate – să nu fie luată prea mult în serios de o mentalitate laicistă; dar, într-un prizonierat atât de lung, perspectivele asupra a ceea ce este cu adevărat important în viaţă se schimbă. Şi Ingrid nu este singura care dă mărturie despre acest lucru, ci şi alte persoane sechestrate. În timp ce ideologiile se pierd, vine în prim plan ceea ce stă în adâncul inimii: ceea ce se crede şi permite raporturile cu ceilalţi pe baza respectului, a fraternităţii şi a păcii. „Fără credinţă nu ai speranţă şi fără speranţă nu ai forţă pentru a continua să lupţi pentru o lume reconciliată”, spune Ingrid. Ne dorim ca ea să poată continua anunţarea acestui mesaj de pace, căci ar însemna contribuţia cea mai de preţ pe care această fragilă doamnă – eliberată în mod miraculos din captivitatea în pădurile columbiene – ar putea-o da lumii noastre bolnave de ură”.







All the contents on this site are copyrighted ©.