Benedict al XVI-lea la cateheza audienţei generale despre convertirea Sf. Paul: există o "poartă a Damascului" pentru fiecare; "convertirea este rodul întâlnirii personale cu Cristos".

RV 03 sep 2008. Asemeni Sfântului Paul la Damasc, convertirea este rodul întâlnirii personale cu Cristos; cine se converteşte cu adevărat nu îmbrăţişează anumite "teorii filosofice" ori "o listă de norme morale" – este învăţătura prin care Benedict al XVI-lea a încheiat audienţa generală, miercuri în Aula Paul al VI-lea din Vatican, cu participarea a circa opt mii de pelerini şi credincioşi, dedicată, în anul Sfântului Paul, convertirii Apostolului Neamurilor.

Există o "poartă a Damascului" pentru orice creştin care face onoare acestui nume, altfel spus, care a avut o experienţă atât de directă şi personală cu iubirea lui Dumnezeu încât îşi orientează întreaga viaţă spre această iubire. Aşa a fost pentru Saul din Tars, mai întâi duşman de moarte ai primilor ucenici ai lui Isus dar apoi, el însuşi ucenic şi vestitor neîntrecut al cuvintelor sale. Benedict al XVI-lea a fost clar: convertirea Sf. Paul nu a fost atât o chestiune de lumini orbitoare şi căderi de pe cal, cât mai mult de revelaţie interioară, o întâlnire intimă cu Cristos, atât de puternică încât a modificat radical şi fără ezitări cursul întregii sale existenţe. Şi într-adevăr, în această nouă cateheză dedicată convertirii Sfântului Paul, Succesorul lui Petru s-a oprit îndelung asupra înţelegerii ei corecte, dincolo de acele detalii pe care le-a numit "pitoreşti" – lumina din cer, căderea la pământ, vocea care cheamă – relatate de evanghelistul Luca în cartea Faptele Apostolilor:
• "Sfântul Paul, aşadar, a fost transformat nu de un gând ci de un eveniment, de prezenţa irezistibilă a Celui Înviat, faţă de care nu va avea niciodată dubii, atât de puternică era pentru el evidenţa evenimentului, a acestei întâlniri. Aceasta a schimbat fundamental viaţa lui Paul. În acest sens se poate vorbi şi trebuie să vorbim despre o convertire".

Papa a făcut deosebire între aceste prime surse şi altele, de alt gen, considerate "mai autentice", şi anume, însăşi Scrisorile Sfântului Paul. În acestea, Apostolul se referă de mai multe ori la experienţa sa excepţională. Dar, a subliniat Benedict al XVI-lea, o face cu mare sobrietate, lăsând deoparte detaliile. Pentru Sfântul Paul, a afirmat Papa, era important să demonstreze că graţie evenimentului de la Damasc şi el a devenit "martor al Învierii lui Isus" şi că, la fel ca ceilalţi apostoli, şi el a primit de la Isus "revelaţia şi misiunea" de a vesti Evanghelia "la păgânii din lumea greco-romană". Un alt aspect important, apoi, e faptul că Sf. Paul nu foloseşte niciodată termenul "convertire" atunci când vorbeşte despre sine:
• "Această cotitură a vieţii sale, această transformare a întregii sale fiinţe nu a fost rodul unui proces psihologic, al unei maturizări sau al unei evoluţii intelectuale ori morale, ci a venit din afara sa: nu a fost rodul gândului său, ci al întâlnirii cu Isus Cristos. În acest sens nu a fost o simplă convertire, o maturizare a eului său, dar a fost o moarte şi o înviere pentru el însuşi: a murit o existenţă a sa şi o alta s-a născut împreună cu Cristos Înviat".

Aspectul excepţional al experienţei Sfântului Paul nu este ceva mărginit numai la el şi la acel episod verificat în jurul anului 30 după Cristos; aici se află ceva important şi pentru creştinii contemporani:
• "Înseamnă că şi pentru noi, creştinismul nu e o nouă filosofie sau o nouă morală. Creştini suntem numai dacă îl întâlnmi pe Cristos (...). Şi noi putem să-l întâlnim pe Cristos, în lectura Sfintei Scripturi, în rugăciune, în viaţa liturgică a Bisericii. Putem atinge inima lui Cristos şi să simţim că El o atinge pe a noastră. Numai în această relaţie personală cu Cristos, numai în această întâlnire cu Cel Înviat devenim cu adevărat creştini (...). Să ne rugăm aşadar Domnului ca să ne lumineze, să ne dăruiască în această lume a noastră întâlnirea cu prezenţa sa; să ne dăruiască astfel o credinţă vivace, o inimă deschisă, o mare caritate faţă de toţi, în măsură să reînnoiască lumea".

După scurtele cateheze în alte limbi, Benedict al XVI-lea a terminat audienţa generală salutând, printre alţii, călugării şi călugăriţele din familia spirituală a Sf. Alois Orione – care "amintesc în acest an importante evenimente jubiliare" – şi pe misionarii din Institutul Pontifical de Misiuni Externe.

Rugăciunea "Tatăl Nostru" – cântată în limba latină – a precedat Binecuvântarea Apostolică a papei Benedict al XVI-lea, invocată în Aula Paul al VI-lea, binecuvântare ce ajunge pe calea undelor la toţi care o primesc în spirit de credinţă.

Aici, serviciul audio: