Benedict al XVI-lea a primit pe Ingrid Betancourt şi familiarii ei; recunoştinţa arătată Sfântului Părinte pentru rugăciunile şi apelurile în favoarea tuturor ostaticilor

RV 01 sep 2008. Benedict al XVI-lea a primit luni în audienţă la Castel Gandolfo pe Ingrid Betancourt împreună cu familiarii ei. Aşteptată de două luni, audienţa la Benedict al XVI-lea a fost trăită cu spirit de adâncă recunoştinţă şi afecţiune din partea fostei senatoare franco-columbiene, răpită în februarie 2002 de gherila Forţelor Armate Revoluţionare Columbiene şi eliberată la 2 iulie anul acesta, împreună cu alţi 14 ostatici (11 columbieni şi 3 americani). Ingrid Betancourt a fost primită de Pontif la Castel Gandolfo alături de mama şi copiii ei. Părintele Federico Lombardi, directorul Sălii vaticane de presă şi directorul nostru general, descrie astfel atmosfera audienţei:

• "Un climat, aş spune, de adâncă emoţie, pentru că Ingrid îşi dorea foarte mult această întâlnire cu Sfântul Părinte, după cum s-a exprimat încă din primul moment al eliberării. Aceasta, pentru că timpul cât a fost ţinută ostatic, a fost pentru ea o mare experienţă spirituală, de rugăciune. Nutrea cu adevărat dorinţa de a-i împărtăşi Sfântului Părinte cât de important a fost sprijinul credinţei în acea perioadă atât de dificilă. Voia, deasemeni, să-i mulţumească pentru rugăciunea sa, pentru apropierea spirituală, pentru diversele semne prin care Papa şi-a exprimat gândul său şi sprijinul său spiritual faţă de toţi ostaticii şi, în particular, natural, faţă de ea. Să amintim că şi mama lui Ingrid Betancourt a fost primită de Sfântul Părinte în timpul unei audienţe generale şi a primit cuvinte de încurajare, despre care Ingrid, prizonieră, a fost informată: a aflat de la radio şi a fost foarte impresionată. Aşadar, această întâlnire încoronează o experienţă cu siguranţă de suferinţă, dar şi de mare intensitate spirituală".

Candidată la preşedinţia Columbiei, Ingrid Betancourt a fost răpită în 2002 şi repusă în libertate la 2 iulie a.c. în urma unui blitz al forţelor armate columbiene. Imediat după eliberare îşi exprimase dorinţa de a-l întâlni pe Sfântul Părinte, explicând cât de mult a ajutat-o credinţa în anii de sechestru ce părea să nu mai aibă capăt. Cerinţa a fost primită de Pontif, care în anii trecuţi a făcut mai multe apeluri pentru eliberarea tuturor ostaticilor şi o soluţionare a conflictului intern din Columbia, în care forţele guvernamentale trebuie să lupte împotriva gherilei FARC şi a altor grupări armate.

A impresionat o lume întreagă imaginea în care Ingrid Betancourt, imediat după eliberare, se aşează în genunchi pe aeroportul din apropiere de Bogota, şi mulţumeşte lui Dumnezeu şi celor care au redat-o soţului, copiilor şi mamei. Singurul lucru pe care răpitorii nu au reuşit niciodată să-l sechestreze a fost credinţa ei. Într-o scrisoare care a reuşit să ajungă în mâinile mamei, în decembrie 2007, spunea că, ostatic în pădurea amazonică, unicul răspuns la tot ceea ce cere era nu. Cu o excepţie: când a cerut o Biblie, răpitorii n-au avut curajul să o refuze. Iar la câteva zile după eliberare, la 12 iulie, Ingrid păşea plină de recunoştinţă în mulţimea de pelerini la Grota Maicii Domnului de la Lourdes, alături de familia ei. Două imagini care exprimă o fermă convingere a fostei senatoare franco-columbiene: "E necesar să cultivăm o mare spiritualitate, afirma Ingrid, pentru a nu cădea în abis". E probabil aceeaşi speranţă care-i susţine şi pe ceilalţi 700 de ostatici, aflaţi şi astăzi în mâinile gherilei columbiene.

***
După audienţa la Sfântul Părinte de la Castel Gandolfo, Ingrid Betancourt a ţinut o conferinţă de presă la Roma, în care afirma: "Este o experienţă extraordinară să cunoşti un om de lumină ca Papa". Apoi, fosta candidată la preşedinţia Columbiei a povestit câteva detalii din timpul detenţiei: "În timp ce eram prizonieră în pădurea columbiană, într-o zi a trebuit să facem un marş foarte greu şi lung, de dimineaţă pînă seara. Am ajuns extrem de obosiţi la locul unde s-a stabilit tabăra. Eram cuprinsă de o imensă disperare şi tristeţe. Apoi, am auzit la radio cum vocea Papei pronunţa numele meu... E foarte greu să explici efectul psihologic asupra unui prizonier. A fost ca o lumină de speranţă. Iată de ce, fiind din nou în libertate, am vrut să-l văd şi să-l îmbrăţişez cât mai curând posibil", a afirmat Ingrid Betancourt care a adăugat: "Nu vă puteţi închipui ce înseamnă să ştii că nu eşti uitat. Benedict al XVI-lea poartă în sufletul său durerea celor care suferă, în special suferinţa tovarăşilor mei prizonieri din Columbia. Nu cred că fac o indiscreţie – a încheiat Ingrid Betancourt – dacă spun că rugăciunile sale se înalţă pentru eliberarea lor şi pentru restabilirea păcii în Columbia".
***
Aici, serviciul audio: