Evangheliile şi figura istorică a lui Isus, cu referinţă la Pătimirea sa, în centrul întâlnirii la Castel Gandolfo dintre Benedict al XVI-lea şi Cercul foştilor săi studenţi

RV 30 aug 2008. S-a desfăşurat sâmbătă după-amiază la Castel Gandolfo întâlnirea privată a papei Benedict al XVI-lea cu un grup de foşti studenţi ai săi, aşa numitul "Ratzinger Schülerkreis" (Cercul studenţilor profesorului Joseph Ratzinger). Între participanţi, peste 30 de persoane, printre care arhiepiscopul de Viena, card. Cristoph Schönborn şi doi exegeţi de confesiune evanghelică, Martin Hengel şi Peter Stuhlmacher, profesori emeriţi de Noul Testament la Universitatea din Tübingen, unde a predat în anii '60 şi teologul Joseph Ratzinger. Două sunt temele centrale pe agenda întâlnirii de studiu: raportul dintre Evanghelii cu persoana istorică a lui Isus şi modul în care Isus vorbea despre semnificaţia salvifică a morţii sale. Duminică, Papa va prezida o Sfântă Liturghie la care participă membrii Cercului de studiu.

A devenit aşadar tradiţională, întâlnirea dintre Joseph Ratzinger şi foştii săi studenţi, începând cu anii '70, pe când era profesor la Universitatea din Regensburg. Când papa Paul al VI-lea în 1977 l-a numit pe teologoul Ratzinger arhiepiscop de München-Freising, studenţii săi credeau că vor pierde posibilitatea de a-l întâlni. Dar nu a fost aşa, după cum seria întrevederilor de studiu nu s-a întrerupt nici în 2005. După alegerea sa la Scaunul lui Petru, teologul Joseph Ratzinger şi-a luat numele de Benedict al XVI-lea dar n-a renunţat să facă apelul foştilor săi învăţăcei. În anii precedenţi s-a vorbit despre islamism, evoluţionism, credinţă şi Biblie. Acum, reflecţiile au avut în centru raportul dintre Evanghelii şi figura istorică a lui Isus şi a Pătimirii sale, în lumina cărţii "Isus din Nazaret" publicată de Joseph Ratzinger în 2007. Aici, Benedict al XVI-lea l-a prezentat pe Cristos din Evanghelii ca pe Isus cel adevărat, istoric, întru cât această figură – sublinia autorul – este mult mai logică; şi istoric vorbind, e chiar mai mai uşor de înţeles decât reconstrucţiile din ultimele decenii. Isus a fost înţeles în atâtea moduri diverse, exact cum se întâmpla şi acum 2000 de ani, afirma Pontiful la predica de la 29 iunie 2007:

• "Şi astăzi e la fel. Mulţi se apropie de Isus, pentru a spune astfel, din afară. Marii cercetători îi recunosc statura spirituală şi morală, influenţa asupra istoriei umanităţii, comparându-l cu Buddha, Confuciu, Socrate şi alţi înţelepţi sau mari personaje din istorie. Ei nu ajung însă să-l recunoască în unicitatea lui. Ne vine în minte ceea ce Isus i-a spus lui Filip la Ultima Cină: 'De atâta timp sunt cu voi, şi tu nu m-ai cunoscut, Filip?' (Ioan 14,9). Adesea, Isus este considerat şi ca unul din marii fondatori de religii, de la care fiecare ia ceva pentru a-şi forma o convingere personală. Ca şi atunci, aşadar, şi astăzi 'lumea' are opinii diverse despre Isus. Ca atunci, şi nouă, ucenicilor de astăzi, Isus repetă întrebarea: 'Dar voi, cine spuneţi că sunt eu?'. Vrem să ne însuşim răspunsul lui Petru: 'Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu' (Predica de la 29 iunie 2007, Solemnitatea Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul).

Moartea lui Isus şi naştere succesivă a Bisericii, într-o situaţie aparent falimentară – observa Benedict al XVI-lea la cateheza unei audienţe generale – se explică numai plecând de la ceva extraordinar, 'pornind numai de la misterul lui Dumnezeu'. Un mister greu de acceptat:
• "Este drama lepădării de Cristos care, ca şi în trecut, se manifestă şi se exprimă, din nefericire, şi astăzi în atâtea moduri diferite. Poate chiar mai subtile şi periculoase sunt formele de respingere a lui Dumnezeu în era contemporană: de la refuzul categoric la indiferenţă, de la ateismul scientist la prezentarea unui Isus aşa zis modernizat sau post-modernizat. Un Isus om, redus în moduri diverse la un om oarecare al timpului său, privat de divinitatea sa; sau un Isus atât de idealizat, încât pare un personaj din basme. Dar Isus, adevăratul Isus al istoriei, este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, şi nu oboseşte să propună tuturor Evanghelia sa, ştiind că este 'un semn care va stârni împotrivire, ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi' (Luca 2, 34-35). Înaintea lui nimeni nu poate rămâne în indiferenţă. Şi noi, dragi prieteni, trebuie să luăm mereu o decizie. Care va fi aşadar răspunsul nostru?" (Audienţa Generală, 3 ianuarie 2007).

Aici, serviciul audio: