La Mitingul de la Rimini, intervenţia cardinalului Bagnasco, preşedintele episcopatului italian, expoziţia "primăvara de la Praga", experienţa "protagoniştilor" Mişcării lucrătorilor fără pământ din Brazilia

(RV - 25 august 2008) La Mitingul de la Rimini sosesc tot mai mulţi vizitatori după ce la inaugurarea de duminică, 24 august, a fost aplaudată intervenţia cardinalului Angelo Bagnasco, preşedinte al Conferinţei Episcopale Italiene, dar şi prezentarea unor expoziţii şi mărturii precum cea a fondatorilor Mişcării lucrătorilor fără pământ din Brazilia.
 
Amănunte de la trimisa noastră Debora Donnini:
„A leza direct valorile spirituale şi morale ale unei comunităţi şi ale unei ţări înseamnă a ataca integritatea sa”. Un avertisment adresat mai ales Europei de către cardinalul Angelo Bagnasco, arhiepiscop de Genova şi preşedinte al Conferinţei episcopatului italian. Astăzi s-ar voi să se nege dimensiunea politică a credinţei, dar este incorect a reduce orice poziţie asumată de credincioşi la o opţiune confesională; anumite valori, precum familia şi viaţa, chiar dacă luminate de credinţă, sunt patrimoniu al raţiunii. Ca în fiecare an, Mitingul înseamnă şi prezentare de cărţi şi expoziţii. Precum cea asupra primăverii de la Praga care, printr-o serie de fotografii, povesteşte tentativa eşuată a unui socialism cu faţă umană, născută în cadrul societăţii cehoslovace. Suntem în 1968 şi, pentru a potoli cererea de libertate, la Praga sosesc tancurile ruseşti. Un eveniment condensat în una dintre fotografii: lumea îi întreabă pe soldaţii ruşi despre ceea ce se întâmplă, dar ei nu ştiu cum să justifice prezenţa lor acolo. Adevăratul sens al protagonistului, miezul acestui Miting, nu poate să nu se găsească în experienţa fondatorilor Mişcării lucrătorilor fără pământ din Brazilia, Marcos şi Cleuza Zerbini, povestită duminică în faţa unei mulţimi atente, pătrunsă de emoţie. Angajarea lor începe în 1986. Marcos şi Cleuza ajută mii de persoane să iasă din mizerie. Datorită mişcării lor, în prezent 17 mii de familii sărace au un lot de pământ, 10 mii dintre ele trăiesc în case deja construite, 47 de mii de studenţi frecventează universitatea. Vine apoi ruptura cu partidul de stânga şi cu teologia eliberării. Dar angajarea lor continuă. Cu anii, însă, Cleuza şi Marcos pierd entuziasmul, se adaugă oboseala. Atunci are loc întâlnirea cu mişcarea Comuniune şi Eliberare, în care va intra şi asociaţia lor: e ceva determinant. „Am înţeles - a spus Marcos - că de noi depindea să spunem „Da”, iar rezultatul depindea de Cristos. Este ca şi cum ne-ar fi luat o greutate de două chintale de pe umeri”. Pentru că a fi protagonişti înseamnă a spune „da” lui Dumnezeu.