Alocuţiunea şi apelul Papei la rugăciunea "Angelus" duminică la Castel Gandolfo (text)

(RV - 24 august 2008) Benedict al XVI-lea a recitat tradiţionalul antifon „Angelus” împreună cu câteva mii de credincioşi, locali şi pelerini reuniţi la amiază în curtea interioară dar şi în piaţa din faţa reşedinţei pontificale din Castel Gandolfo. Ca de obicei înainte de rugăciune, Papa a adresat o scurtă alocuţiune, de această dată cu referire la pericopa evanghelică propusă la Liturghia duminicală: „Mărturisirea de credinţă a lui Petru”.
După rugăciunea mariană, presant apel al Pontifului pentru revenirea la un climat de încredere între naţiuni şi reactualizarea raţiunilor superioare ale păcii şi dreptăţii în relaţiile internaţionale fără a ceda tentaţiei naţionalismelor.

Iată alocuţiunea şi apelul Papei în traducerea noastră de lucru:

"Dragi fraţi şi surori, Liturghia acestei duminici ne adresează nouă creştinilor, dar totodată fiecărui bărbat şi femeie, dubla întrebare pe care Isus a pus-o într-o zi ucenicilor săi. Mai întâi i-a întrebat: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?”. Ei i-au răspuns că pentru unii din popor El era Ioan Botezătorul revenit la viaţa, pentru alţii Ilie, Ieremia sau vreunul dintre profeţi. Atunci Domnul i-a interpelat direct pe Cei 12: Dar voi, cine spuneţi că sunt eu?”. În numele tuturor, cu elan şi decizie a fost Petru cel care a luat cuvântul: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!”. Solemnă profesiune de credinţă, pe care de atunci Biserica continuă să o repete. Şi noi astăzi vrem să proclamăm cu profundă convingere: Da, Isuse, Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu! O facem co conştiinţa că este Cristos adevărata „comoară” pentru care face să sacrifici tot; El este prietenul care nu ne părăseşte niciodată, deoarece cunoaşte aşteptările cel mai intime ale inimii noastre. Isus este „Fiul Dumnezeului celui viu”, Mesia promis, venit pe pământ ca să ofere umanităţii mântuirea şi să potolească setea de viaţă şi de iubire care sălăşluieşte în fiecare fiinţă umană. Cât de mar avantaj ar avea omenirea primind această veste care poartă cu sine bucuria şi pacea!

„Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!. La această inspirată profesiune de credinţă din partea lui Petru, Isus răspunde: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor”. Este prima dată când Isus vorbeşte despre Biserică, a cărei misiune este realizarea planului măreţ al lui Dumnezeu de a reuni în Cristos întreaga omenire într-o singură familie. Misiunea lui Petru, şi a succesorilor săi, este tocmai aceea de a sluji această unitate a singurei Biserici a lui Dumnezeu formată de iudei şi păgâni; ministerul său indispensabil este să facă astfel încât ea să nu se identifice niciodată cu o singură naţiune, cu o singură cultură, dar ca să fie Biserica tuturor popoarelor, pentru a face prezentă între oamenii, marcaţi de nenumărate divizări şi contraste, pacea lui Dumnezeu şi forţa înnoitoare a iubirii sale. A sluji deci unitatea interioară care provine din pacea lui Dumnezeu, unitatea tuturor acelora care în Isus Cristos au devenit fraţi şi surori: iată misiunea specială a Papei, episcop al Romei şi succesor al lui Petru.

În faţa enormei responsabilităţi a acestei sarcini, simt din ce în ce mai mult angajarea şi importanţa slujirii Bisericii şi a lumii pe care Domnul mi-a încredinţat-o. Pentru aceasta vă cer vouă, fraţi şi surori, să mă susţineţi cu rugăciunea voastră, pentru ca, credincioşi lui Cristos, să-i putem împreună vesti şi mărturisi prezenţa în timpul nostru. Să ne dobândească acest har Maria, pe care o invocăm cu încredere ca Mamă a Bisericii şi Stea a Evanghelizării.

După recitarea antifonului „Îngerul Domnului” papa Benedict al lansat un stăruitor apel la negocieri echitabile şi transparente pentru pace fără a ceda naţionalismelor:

„Situaţia internaţională înregistrează în aceste săptămâni un crescendo de tensiune care preocupă profund. Trebuie să constatăm, cu amărăciune, riscul unei progresive deteriorări a acelui climat de încredere şi de colaborare dintre naţiuni care ar trebui să caracterizeze raporturile dintre ele.
Cum să nu măsurăm, în circumstanţele prezente, toată osteneala umanităţii ca să formeze acea conştiinţă comună de a fi „familia naţiunilor” pe care papa Ioan Paul al II-lea o indicase ca ideal al Adunării Generale a Naţiunilor Unite? Trebuie aprofundată conştiinţa de a fi uniţi de unul şi acelaşi destin comun, care în ultimă instanţă este un destin transcendent (cf Mesaj pentru Ziua Mondială a Păcii, 1 ianuarie 2006, n. 6) pentru a înlătura revenirea la contrapuneri naţionaliste care atâtea tragice consecinţe au produs în alte perioade istorice.

Recentele evenimente au slăbit în mulţi încrederea că asemenea experienţe ar rămâne definitiv consemnate trecutului. Dar nu trebuie să se cedeze pesimismului! E nevoie mai degrabă a se angaja activ pentru ca să fie respinsă tentaţia de a înfrunta noi situaţii cu sisteme vechi. Violenţa trebuie respinsă! Forţa morală a dreptului, tratative echitabile şi transparente pentru a rezolva controversele, plecând de la cele legate de raportul dintre integritatea teritorială şi autodeterminarea popoarelor, fidelitatea faţă de cuvântul dat, căutarea binelui comun: iată câteva dintre principalele căi de parcurs, cu tenacitate şi creativitate pentru a construi relaţii fecunde şi sincere şi pentru a asigura generaţiilor prezente şi viitoare timpuri de concordie şi de progres moral şi civic! Să transformăm aceste gânduri şi aceste auspicii în rugăciune, pentru ca toţi membrii comunităţii internaţionale, şi câşi, în special, sunt învestiţi cu mai mare responsabilitate, să voiască să lucreze cu generozitate pentru reactualiza raţiunile superioare ale păcii şi dreptăţii. Maria, Regina păcii, să mijlocească pentru noi!”

Au urmat saluturile particulare în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană. La sfârşit Papa s-a prezentat şi la balconul exterior al Palatului apostolic de unde a salutat credincioşii şi pelerinii prezenţi în Piaţa din faţa reşedinţei pontificale.

În saluturile în limbile franceză şi engleză, Benedict al XVI-lea s-a referit la faptul că Domnul i-a încredinţat lui Petru cheile Împărăţiei primind astfel misiunea de a fi temelia pe care Domnul avea să zidească Biserica sa. Papa a mulţumit tuturor care îl însoţesc cu rugăciunile lor în împlinirea misiunii de succesor al apostolului Petru. Noi creştinii mărturisim cu Simon Petru că Isus este Fiul Dumnezeului celui viu; Papa a urat ca în calitate de membri ai Bisericii să putem toţi găsi curajul de a trăi în mod fidel şi da mărturie prin cuvânt şi faptă lui Cristos Domnul şi Mântuitorul nostru.

În germană, Benedict al XVI-lea s-a referit la a doua lectură din Liturghia duminicală, adică la scrisoarea Sfântului Paul către Romani: Papa a salutat membrii „Familiei spirituale Opera” care în aceste zile face un pelerinaj pe urmele apostolului Paul. În epistola către Romani, Paul preamăreşte înţelepciunea lui Dumnezeu pe care îşi are originea în iubirea sa nemărginită. Domnul ne dăruieşte iubirea sa şi cu aceasta ni se dăruieşte pe sine. La rândul nostru suntem invitaţi să fim ajutători ai lui Dumnezeu care fac vizibilă în lume bunătatea sa.

Un salut cordial şi pelerinilor de limba spaniolă prezenţi la rugăciunea mariană. Papa a asigurat că continuă să se roage pentru odihna veşnică a victimelor tragicului accident aviatic petrecut miercurea trecută la aeroportul din Madrid, precum şi pentru cei răniţi în acelaşi accident. Papa a invocat de la Domnul putere, mângâiere şi speranţă pentru familiile lor cărora le-a asigurat profunda sa afecţiune şi apropiere spirituală.

În salutul în limba polonă Papa a subliniat că mărturisirea de credinţă a lui Petru „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu” este conţinutul fundamental aş credinţei noastre: Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a făcut om, a murit şi înviat pentru mântuirea noastră. Acest adevăr să modeleze viaţa noastră pentru ca să putem fi părtaşi ai slavei sale.

În italiană a salutat mai multe grupuri parohiale din diferite părţi ale Peninsulei între care „tinerii din Trepuzzi şi bătrânii din Marino”.