Benedict al XVI-lea l-a numit pe cardinalul arhiepiscop de Köln - Joachim Meisner – trimis special la celebrările legate de împlinirea a 400 de ani de la apariţia Maicii Domnului la Šiluva, în Lituania

(RV – 24 august 2008) Pe 13 şi 14 septembrie, va fi mare sărbătoare la sanctuarul marian Doamna Noastră, din localitatea lituaniană Šiluva, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la apariţia Sfintei Fecioare Maria. Cu această ocazie, Benedict al XVI-lea l-a numit ca trimis special din partea sa pe cardinalul arhiepiscop de Köln – Joachim Meisner.
Sanctuarul a fost fondat în 1457, puţin după răspândirea creştinismului în Lituania, devenind în decursul secolelor simbolul credinţei catolice din această ţară – întâi rătăcită şi apoi regăsită şi, mai ales, apărată în timpul dominaţiei comuniste din secolul XX. Un locaş de cult foarte frecventat, cu o imagine făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul, căreia i-au fost atribuite sute de miracole.

Era în 1608 când tânăra cu părul despletit, care plângea strângându-şi copilul în braţe, a apărut pe culmea unui bloc de piatră, în vecinătatea unor ciobani care-şi purtau turmele la păscut. Se întâmpla cu 250 de ani înaintea apariţiei mariane de la Lourdes şi cu 309 ani înaintea celei de la Fatima. Aşadar, o „antică” inimă mariană care începe să bată în regiunea baltică cu mult înaintea binecunoscutelor locuri de spiritualitate din Franţa şi Portugalia.
Şi, la vederea ei, păstorii aleargă în satul vecin, numit Šiluva, pentru a-l aduce pe catihetul locului, iar acesta vine însoţit de rectorul seminarului calvin.
Întrebată de ce plânge, femeia a răspuns: „Plâng pentru că odinioară oamenii aveau obişnuinţa de a-l adora pe Fiul meu în acest loc, unde acum se ară şi se seamănă”. Iar aceste cuvinte readuc în memoria lituanienilor de la acea vreme o pagină din trecutul istoric, pe care o uitaseră deja. Şi anume, că în 1457, un nobil lituanian în slujba lui Vytautas cel Mare a decis destinarea acelui teren construirii unui sanctuar marian, dar – după reforma lui Luther – această biserică a fost demolată, având soarta celorlalte lăcaşe de cult catolice care – fie au fost închise, fie demolate, sau transformate în biserici calvine.
Dar iată că apariţia Maicii Domnului răstoarnă această situaţie istorică, căci Preacurata indică – în acea apariţie – locul în care s-a aflat sanctuarul ce-i fusese dedicat, loc care s-a dovedit a fi exact, căci săpându-se în punctul indicat a fost găsit cufărul cu documente privind fondarea bisericii, ce fusese ascuns în pământ de parohul bisericii, înainte ca locaşul să fie demolat.

Momentul apariţiei mariane a marcat pentru lituanieni o retrezire la credinţă, noul sanctuar dedicat Maicii Domnului fiind construit după anul 1750. Acestei biserici papa Paul al VI-lea i-a conferit – în 1974 – titlul de „bazilică minoră”.

Încă din primii ani ai reconstruirii sanctuarului din Šiluva, s-a răspândit vestea săvârşirii de minuni şi a primirii de haruri, ce au fost mai apoi confirmate de episcopul Gieidraitis care, în 1786, a fixat pe 8 septembrie sărbătoarea liturgică a sanctuarului.
Antica imagine a Maicii Domnului cu Pruncul – venerată de sute de mii de pelerini – i-a însoţit pe lituanieni în timpul războaielor mondiale, dar şi a „nopţii” dictaturii sovietice care nu a reuşit să împiedice pelerinajele la Šiluva a mulţimilor de lituanieni.

În 1993, la doi ani după redobândirea independenţei Lituaniei, Ioan Paul al II-lea s-a oprit în rugăciune la acest sanctuar, iar în 2006 – actualul pontif a binecuvântat noile coroane de aur pentru imaginea făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi a lui Isus de la Šiluva.

Aici serviciul audio: