(RV - 18 august 2008) În Italia fenomenul sectelor satanice este în constantă
creştere. Potrivit celor mai recente date statistice cel puţin jumătate de
milion de persoane au contacte mai mult sau mai puţin frecvente cu aceste organizaţii
cunoscute adesea prin intermediul muzicii, filmelor şi site-urilor internet. Cei mai
loviţi sunt cei mai tineri, adolescenţi adesea nesiguri pe sine, inhibaţi, cu situaţii
familiale dificile şi care, în unele cazuri, fac uz de substanţe stupefiante.
Dar
în ce mod se poate încerca o contrastare a acestui periculos fenomen în continuă ascensiune?
Un răspuns vine de la preotul Aldo Bonaiuto, responsabil cu serviciul împotriva
sectelor în cadrul Comunităţii Papa Ioan al XXIII-lea. • „Trebuie într-adevăr
pe de o parte să nu banalizăm fenomenul şi deci să avem mereu acea atitudine de mare
atenţie şi prudenţă, în special pentru fiii noştri, adică pentru tineri şi cei foarte
tineri care adesea şi cu uşurinţă aderă să se aventureze să încerce, chiar dacă doar
pentru a petrece o seară sugestivă diferită. Să nu uităm că, în rândul acestor secte
are loc mereu folosirea drogurilor, a unor rituri foarte speciale în care este întotdeauna
şi prezenţa sexualităţii, deci tinerii se lasă ademeniţi, influenţaţi. Cealaltă extremă
este a atribui oricărui semn, oricărei scrieri, oricărui simbol pe care îl întâlnim
în jur prezenţa de grupuri satanice oculte”.
Dar cum se face că tinerii
sunt mereu cei mai atraşi de aceste secte satanice? Care este mecanismul ce
se declanşează? • „În acest moment există o atenţie forate puternică faţă de
aceste argumente legate de tenebre, de macabru…Pe de altă parte, nu se face altceva
decât aceasta - şi prin toate mesajele, inclusiv filme, genuri muzicale, scene care
se văd continuu pe ecranele noastre…astfel aceşti tineri, zi de zi, oriunde, sunt
înconjuraţi de aceste mesaje în care se vorbeşte mai mult despre rău decât despre
bine, se vorbeşte mai mult despre moarte decât despre viaţă, se vorbeşte mai mult
despre diavol, despre satana decât despre Dumnezeu care este autorul vieţii”.
Şi
cum se poate ieşi dintr-o atare situaţie? • „E nevoie de o mare operă de sensibilizare
şi de formare care trebuie să pornească din şcoli unde este atât de importantă, oricum,
prezenţa unei opere continue de formare şi de informare: aceasta o spun şi tuturor
învăţătorilor, dar şi celor de religie. În parohii, pentru preoţi trebuie să existe
o muncă continuă de informare corectă deoarece când se vorbeşte despre secte deseori
ne gândim la exorcism, la stăpânirii de diavol şi în felul aceste se deviază de la
subiect. Argumentul, aprofundarea subiectului, atinge un fenomen social constituit
de grupuri, de personaje care uneori nu au nimic de a face, de fapt, cu diavolul dar
realizează aceste organizaţii în scop lucrativ, pentru câştig, pentru a subjuga, pentru
a manevra persoanele ca apoi să tragă doar profit”.