Ridicarea cu trupul şi sufletul la cer a Preafintei Fecioare Maria: vineri, Papa celebrează Liturghia în biserica parohială din Castel Gandolfo iar la prânz, recită antofonul "Angelus" în curtea interioară a reşedinţei pontificale. Fragmente semnificative din alocuţiunile anilor precedenţi cu referire la glorificarea Maicii Domnului

(RV - 14 august 2008) Vineri, 15 august, solemnitatea „Adormirea Maicii Domnului sau „Ridicarea cu trupul şi sufletul la cer a Sfintei Fecioare Maria. Papa Benedict al XVI-lea celebrează Liturghia euharistică în biserica parohială Sfântul Toma de Villanova din Castel Gandolfo la ora 8. Celebrarea va fi transmisă în direct de Sat 2000. La prânz, tradiţionala întâlnire cu pelerinii pentru recitarea antifonului „Îngerul Domnului” în curtea interioară a reşedinţei pontificale de vară. Este a patra oară când Benedict al XVI-lea pretidează riturile sărbătorii Adormirii Maicii Domnului.

În ajunul solemnităţii Ridicării la cer a Sfintei Fecioare Maria, repropunem câteva gânduri ale lui Benedict al XVI-lea dedicate în anii precedenţi acestei zile de bucurie în care Maica Domnului ne arată calea pentru găsirea adevăratei fericiri. Fecioara - afirmă Papa - ne încurajează să nu pierdem încrederea în faţa dificultăţilor vieţii şi să căutăm lucrurile esenţiale şi nu cele trecătoare.

Ridicarea la cer a Mariei este un „semn de mângâiere şi de speranţă neclintită” pentru toţi creştinii în pelerinajul lor pământesc: astfel la 15 august 2005 la Castel Gandolfo, Papa punea accentul pe semnificaţia profundă a solemnităţii. Pentru prima dată Benedict al XVI-lea celebra sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului şi la rugăciunea „Angelus” invita credincioşii să mediteze la exemplul oferit de Maria în perspectiva veşniciei:
• „Dragi fraţi şi surori, Cerul este locuinţa noastră definitivă. De acolo Maria ne încurajează cu exemplul ei să primim voinţa lui Dumnezeu, să nu ne lăsăm seduşi de ademenirile înşelătoare ale lucrurilor efemere şi trecătoare, să nu cedăm ispitelor egoismului şi răului care sting în inimă bucuria vieţii”.

La Sfânta Liturghia celebrată în biserica parohiei Sfântul Toma de Villanova, Pontiful îndemnase credincioşii să se încredinţeze Mariei, care este în Cer dar care vine aproape de inima fiecăruia dintre noi:
• „Tocmai pentru că este cu Dumnezeu şi în Dumnezeu, ea este foarte aproape de fiecare dintre noi. Cunoaşte inimile noastre, poate auzi rugăciunile noastre, poate să ne ajute cu bunătatea sa maternă şi ne este dată - aşa cum a spus Domnul Isus - drept Mamă care ne aude mereu, ne este mereu aproape şi, fiind Mamă a Fiului, este părtaşă laAdor puterea Fiului. Bunătăţii ei, putem să-i încredinţăm mereu întreaga noastră viaţă, aceste Mame care nu e departe de nimeni dintre noi”.

Un an mai târziu, la 15 august 2006, papa Benedict îndemna:
• „Prinşi de ocupaţiile zilnice riscăm de fapt să considerăm că este aici, în lumea aceasta în care suntem doar în trecere, scopul ultim ale existenţei umane. În schimb Paradisul este adevărata ţintă a pelerinajului nostru pământesc. Cât de diferite ar fi zilele noastre dacă ar fi animate de această perspectivă! Aşa a fost pentru sfinţi. Existenţa lor mărturiseşte că atunci când se trăieşte cu inima îndreptată constant spre cer, realităţile pământeşti sunt trăite în justa lor valoarea deoarece sunt luminate de adevărul veşnic al iubirii divine” (Angelus, 15 august 2006).

Toată istoria umană - spune Papa comentând lectura din cartea Apocalipsului propusă la Liturghia solemnităţii Adormirii - este o luptă între două iubiri: iubirea lui Dumnezeu până la dăruirea de sine şi iubirea de sine până la dispreţul faţă de Dumnezeu, până la ura faţă de alţii”. Două iubiri simbolizate de imaginile femeii îmbrăcate în soare, semn al iubirii lui Dumnezeu, şi al uriaşului balaur roşu, semn al iubirii de sine. Prin figura balaurului - a subliniat - Sfântul Ioan voia să indice puterea împăraţilor romani anticreştini, „o putere ca apărarea nelimitată” în faţa slăbiciunii Bisericii:
• „În faţa acestei puteri, credinţa, Biserica apărea ca o femeie lipsită de apărare, fără posibilităţi de supravieţuire, cu atât mai puţin să învingă. Cine putea să se opună acestei puteri omniprezente care părea în stare să facă orice? Şi cu toate acestea ştim că la sfârşit a învins femeia lipsită de apărare, a învins nu egoismul, nu ura; a învins iubirea lui Dumnezeu iar Imperiul roman s-a deschis credinţei creştine” (Omilia Liturghiei din 15 august 2007).

Maria ridicată la cer - explică Papa - nu s-a îndepărta de noi, cu rămâne încă şi mai aproape, ascultă rugăciunile noastre şi ne ajută „cu bunătatea sa maternă”:
• „Atraşi de strălucirea cerească a Mamei Răscumpărătorului, să alergăm cu încredere la Aceea care de sus ne priveşte şi ne protejează. Avem toţi nevoie de ajutorul ei şi de încurajarea sa pentru a înfrunta încercările şi sfidările de fiecare zi; avem nevoie să o simţim ca mamă şi soră în situaţiile concrete ale existenţei. Şi pentru a putea fi părtaşi într-o zi şi noi pentru totdeauna la acelaşi destin, să o imităm acum în urmarea docilă a lui Cristos şi în slujirea generoasă a fraţilor. Acesta este singurul mod pentru a pregusta, deja în pelerinajul pământesc bucuria şi pacea pe care le trăieşte în plinătate cine ajunge la ţinta nemuritoare a Raiului (Angelus din 15 august 2007).
 
Apoi Papa invocă mijlocirea Fecioarei pentru pacea întregii lumi:
• „Reginei păcii, pe care o contemplăm în slava cerească, aş dori să-i încredinţez încă o dată neliniştile omenirii din orice loc al lumii răvăşite de violenţă” (Angelus din 15 august 2006)