Poziţia Bisericii în legătură cu interzicerea cerşetoriei: un răspuns al cardinalului Martino, de la Consiliul "Iustitia et pax"

(RV - 11 august 2008) A cere pomană este un drept. Cardinalul Renato Raffaele Martino, preşedinte al Consiliului Pontifical al Dreptăţii şi Păcii, într-un interviu acordat cotidianului italian "Il Corriere della Sera" critică puternic măsurile împotriva cerşetoriei adoptate de diferitele administraţii comunale. „Trebuie să se intervină pentru a găsi soluţii sărăciei nu pentru a o ascunde”, reafirmă cardinalul intervievat de Radio Vatican:
• „Să ne punem în situaţia celui care cere pomană, excluzând, fireşte, ceea ce constituie reţeaua de exploatare a cerşetoriei, care este o formă criminală ce trebuie, în mod cert, extirpată. Aceasta e cert. Dar cine cere pomană, pentru ce cerşeşte? Pentru că are nevoie. Şi atunci înseamnă că cei care vor să facă să dispară aceste scene, nu acordă atenţie realităţii aceluia care întinde mâna. Trebuie eliminată sărăcia şi nu cine este constrâns de sărăcie să cerşească pentru a supravieţui”.

Pentru ce astăzi se are impresia că se vrea să se ascundă sărăcia sau, în orice caz, manifestarea sărăciei?
•”Cred că aceasta este o formă de egoism. În sudul ţării se spune de fapt că „Cine e sătul nu-l crede pe cel flămând”. Vrem să privim în altă parte, ne este de ajuns bogăţia noastră, dezvoltarea noastră, iar alţii... ca şi cum nu ar exista. Acesta este un grav, un grav defect al celui care a atins un nivel de dezvoltare şi a uitat solidaritatea, a uitat că în lume există săracii, cei care au nevoie”.

Sunt mai multe oraşele din Italia care au adoptat aceste măsuri împotriva cerşetoriei şi este vorba de oraşe mari, importante, care au şi administraţii de orientări politice diferite…
• „În prezent, administraţia publică, fiecare politician ar trebui să aibă în faţă persoana umană, demnitatea ei, fie cea a unui prizonier, a unui deţinut, a unui condamnat la moarte, a unui sărac. Este întotdeauna o persoană cu egală demnitate şi drepturi egale ca fiecare dintre noi. Dacă uităm aceasta, ajungem la forme de intoleranţă care, din punct de vedere creştin şi uman, sunt inadmisibile. Săracii care întind mâna de multe ori nu sunt oameni de stradă, nu sunt cerşetori. Foarte adesea sunt persoane care nu mai fac faţă, care nu mai reuşesc să meargă înainte cu propriul salariu sau cu ceea ce au la dispoziţie şi de aceea sunt constrânşi să apeleze la solidaritatea altora. Şi unde stă iubirea creştină?”

Poate sărăcia este aceea care îşi schimbă înfăţişarea?
• „Da, sărăcia şi-a schimbat chipul şi are atâtea forme de exprimare... De multe ori, este vorba de săraci care nu au nevoie de o bucată de pâine sau de un euro pentru a supravieţui; acestea sunt sărăciile psihologice şi care, astăzi, sunt poate mai îngrozitoare decât lipsa pâinii”.

Întrebat, în fine, dacă este îngrijorat de această societate, cardinalul Martino, a răspuns:
• „Sigur că da. Şi aceasta pentru că este amplasată pe acest relativism care nu este altceva decât egoism”.
 
Aici serviciul audio: