Papa Paul al VI-lea – la trei decenii de la moarte – evocat de cardinalii Tarcisio
Bertone şi Giovanni Battista Re
(RV – 7 august 2008) Două celebrări deosebite l-au amintit miercuri, 6 august, pe
Paul al VI-lea, la 30 de ani de moarte: Sfânta Liturghie prezidată de cardinalul secretar
de stat Tarcisio Bertone, în biserica parohială din Castel Gandolfo şi celebrarea
euharistică din bazilica Sfântul Petru, prezidată de cardinalul Giovanni Battista
Re, prefect al Congregaţiei pentru Episcopi.
În omilie, cardinalul Bertone
l-a amintit pe papa Paul al VI-lea – plecat la Casa Tatălui Ceresc pe 6 august 1978,
în sărbătoarea Schimbării la Faţă, descriindu-l ca fiind un „păstor îndrăgostit de
Cristos şi de Biserică, atent şi în dialog sincer cu modernitatea”. Şi, evocând anii
dificili ai perioadei conciliului şi ai perioadei post-conciliu, cardinalul secretar
de stat a spus:
• „Cu prudenţă curajoasă, cu iluminată înţelepciune şi ferm
discernământ, a ştiut să conducă „Barca lui Petru” şi a dialogat cu lumea contemporană
fără să se lăsa condiţionat de reţinerile de tip conservator şi fără să cedeze tendinţelor
periculoase de a o lua prea repede înainte. Busola care i-a orientat alegerile şi
deciziile a fost întotdeauna doar iubirea fidelă şi înflăcărată faţă de Cristos şi
faţă de Biserica sa”.
Cardinalul Bertone a amintit apoi publicarea – nu fără
dificultăţi – a enciclicei „Humanae vitae”, în data de 25 iulie 1968, readucând în
memorie situaţia în care s-a aflat papa Paul al VI-lea: „aproape izolat, neînţeles,
chiar şi combătut, în mod injust, de opinia publică” şi cu „urmări chiar şi în interiorul
comunităţii ecleziale”. Şi, continuă:
• „După ce a consultat multe persoane
de înaltă valoare morală, ştiinţifică şi pastorală, a pus propria conştiinţă la dispoziţia
completă a adevărului, încercând să interpreteze legea divină care derivă din intrinseca
exigenţă a autenticei iubiri umane. Ştia bine că o bună parte din opinia publică era
împotriva lui, dar nu a ezitat să decidă, şi a făcut-o iluminat fiind de Duhul Sfânt
şi pentru adevăratul bine al bărbatului şi femeii”.
Şi cardinalul Giovanni
Battista Re a evocat anii în care papa Paul al VI-lea a fost contestat, spunând că
a trebuit „să navigheze împotriva vântului”, amintind că Giovanni Battista Montini,
papa Paul al VI-lea, iubea lumea modernă cu progresele şi descoperirile acesteia,
dar şi cu neliniştile şi dramele sale:
• „Paul al VI-lea a privit spre lumea
noastră modernă cu simpatie. Într-o zi a spus: 'Dacă lumea se simte străină faţă de
creştinism, creştinismul nu se simte străin faţă de lume'. Paul al VI-lea, sensibil
faţă de frământările şi neliniştile omului modern, a fost un papă al dialogului, atent
să nu închidă porţile a ceea ce însemna întâlnire. Spunea: 'Biserica şi Papa, deschizându-se
faţă de lume, văd multe persoane care nu cred; de aici şi stilul care trebuie
actualizat: şi anume dialog cu toţi, pentru a le anunţa tuturor bunătatea lui Dumnezeu
şi iubirea lui Dumnezeu pentru fiecare persoană”.