Climat de bucurie la întâlnirea Papei cu clerul în domul din Bressanone

(RV - 6 august 2008) Atmosferă de bucurie, miercuri dimineaţă în domul din oraşul italian Bressanone între Papa şi clerul local, preoţi şi diaconi. După salutul episcopului de Bilzano-Bressanone, Wihlem Egger, câţiva preoţi i-au adresat întrebări Sfântului Părinte.

 
Multe au fost temele pastorale tratate de Pontif, aşa cum ne spune părintele Federico Lombardi, contactat de redacţia noastră centrală:
• „A fost o întâlnire foarte frumoasă. De acum este o tradiţie cea a întâlnirilor Sfântului Părinte cu preoţii, care au pus diferite întrebări asupra unor teme substanţiale şi de actualitate, mai ales pentru viaţa preoţilor cărora le-a fost încredinţată grija de suflete. Şi Sfântul Părinte a răspuns pe larg: conversaţia a durat o oră. I-au fost adresate şase întrebări pe diferite teme ce privesc fie slujirea preoţească, fie unele probleme de actualitate, precum tutela mediului înconjurător, însemnătatea arte în Biserică şi în mărturia creştină, dificultăţile care apar din pricina diminuării numărului preoţilor şi altele. Papa a dat o mărturie, pentru el obişnuită, cu mare claritate, dar şi o mărturie personală de umilinţă. Atâtea întrebări frumoase, interesante la care a răspuns; le-a introdus tocmai spunând: „Aceasta este ceea ce eu vă pot spune. Nu este un răspuns infailibil. Răspunsurile trebuie să le căutăm şi împreună în Biserică, cu episcopii. Este ceva ce se naşte dintr-o căutare a comunităţii Bisericii şi nu numai din răspunsul meu”.

Redacţia noastră insistă. Este o temă care a fost reluată de mai multe ori de Papa? Care a fost firul roşi care a unit diferitele răspunsuri ale Papei?
• „Întrebările era destul de diferite. Aş zice că firul roşu este cel al unei mărturii de credinţă foarte înrădăcinate în unirea cu Cristos, fundamentul vieţii de credinţă în raportul cu Dumnezeu în rugăciune, în ascultarea Duhului Sfânt şi a inspiraţiilor sale şi toate acestea legate fie cu mărturia tocmai a tinerilor în lumea de azi, reluând temele Zilei mondiale a tineretului, sau cu mărturia credinţei în situaţii de suferinţă. A fost deosebit de impresionată întrebarea pusă de un preot bolnav tocmai pe această temă şi reevocarea figurii lui Ioan Paul al II-lea şi a extraordinarei sale mărturii de credinţă în anii de suferinţă. Dar şi în imitarea lui Cristos în ceea ce priveşte, de exemplu, modul în care să înfruntăm problemele pastorale ale copilăriei sau copiilor, Papa a spus: „O dată eram mai sever, apoi exemplul lui Cristos m-a făcut să devin mai primitor în cazurile în care poate nu avem de a face cu o credinţă tocmai matură sau tare, dar e de ajuns să existe o licărire de căutare, de dorinţă de comuniune cu Biserica. Se poate fi şi mai largi sau generoşi în administrarea sacramentelor”. Prin urmare, în climatul întâlnirii era un ton spiritual cu adevărat foarte profund în toate răspunsurile. Acest lucru mi se pare caracteristic pentru modul de a vorbi al Papei, care este o minte extrem de lucidă şi profundă, dar este mereu şi o mare spiritualitate”.

Desigur, pentru aceşti preoţi a fost o ocazie extraordinară, dar şi Papei îi plac mult aceste întâlniri, e adevărat?
• „Da, fără îndoială. Sunt cele în care el se regăseşte perfect în largul său şi îşi manifestă liber, cu vederi largi gândul, spiritualitatea sa. El doreşte ca la aceste întâlniri să nu fie prezenţi jurnaliştii, nu pentru că ar spune lucruri ce nu se pot zice sau repeta, dar pentru că vrea ca să aibă acest caracter de intimitate, de a fi împreună între aceia care sunt chemaţi de Domnul la această slujire, la acest minister”.
Aici serviciul audio: