Catehezele Papei la Sydney despre Duhul Sfânt

(RV - 23 iulie 2008) Papa Benedict al XVI-lea, după întoarcerea de la Sydney, lunea trecută, petrece câteva zile de odihnă la Castel Gandolfo. De aceea miercurea aceasta nu s-a ţinut tradiţionala audienţă generală. Acum este timpul de a aprofunda evenimentele Zilei Mondiale a Tineretului care a fost centrată pe cuvintele lui Isus: "Veţi primi putere de la Duhul Sfânt care va coborî asupra voastră şi îmi veţi fi Mie martori" (Fapte 1,8).

Catehezele Papei privind cea de-a treia persoană a Preasfintei Treimi a fost foarte intense. Reparcurgem împreună pe scurt principalele idei.
• „Recunoaşteţi şi credeţi în puterea Duhului Sfânt în viaţa voastră!”: este invitaţia pe care Papa a adresat-o tinerilor pentru ca „aprinşi de iubirea lui Dumnezeu” să-l poarte pe Cristos lumii, eliberând-o de pustiurile sale spirituale ce înaintează tot mai mult, de egoisme, de indiferenţă, de frici, de deznădejde. Dar „nu este atât de uşor a-l cunoaşte” pe Duhul Sfânt - a subliniat Pontiful în catehezele sale. Chiar imaginile pe care i le dăm: „vânt, foc, suflare, sunt un semn al dificultăţii de a exprima despre El o înţelegere organică din partea noastră”.

Duhul este „silenţios”, este „invizibil, este „Persoana uitată a Preasfintei Treimi” deşi este „autorul lucrărilor lui Dumnezeu”, este „puterea vieţii lui Dumnezeu” care învinge moartea, „izvor de apă vie care ţâşneşte”, care ne face să găsim „plinătatea iubirii”. A-l primi pe Duhul Sfânt înseamnă a fi „inalterabil schimbaţi, înseamnă a fi noi creaturi”, „nimic nu mai poate di acelaşi lucru”. Înseamnă a fi „împrospătaţi” de frumuseţea lui Dumnezeu „pentru a deveni la rândul nostru un izvor de prospeţime pentru alţii”.

Dar cum se primeşte puterea Duhului? Papa aminteşte aceasta: „nu este ceva ce putem merita sau cuceri: putem doar să primim ca dar pur”. De fapt - precizează - „ceea ce constituie credinţa noastră nu este în primul rând ceea ce facem, dar ceea ce primim”. Benedict al XVI-lea arată calea: „iubirea lui Dumnezeu poate dezlănţui forţa sa doar atunci când îi permitem să ne schimbe din interior. Noi trebuie să-i permitem să străpungă carapacea dură a indiferenţei noastre, a rutinei noastre spirituale, a conformării noastre oarbe”. Iată importanţa fundamentală a rugăciunii, a momentelor de tăcere înăuntru şi în afara noastră pentru a „face loc Duhului”, „puterii sale care vine de sus” şi „ne face capabili să fim sare şi lumină pentru lumea noastră”.

Sloboziţi darurile Duhului Sfânt! - strigă Papa - daruri încătuşate de o „viziune scurtă” despre viaţă, închisă în spaţiile înguste al eu-lui nostru, care - cum spune Sfântul Augustin - caută cu disperare iubire care apoi nu durează, iubire fragmentată ce nu creează adevărată unitate şi armonie, iubire posesivă ce se preface că dă însă vrea doar să câştige. Duhul Sfânt în schimb este „lumină ce deschide ochii noştri” la întregul orizont al adevărului şi ne face „să vedem lucrările minunate ale harului lui Dumnezeu în jurul nostru” dincolo de slăbiciunile şi eşecurile umane.

Duhul Sfânt - afirmă Papa - este gata să-şi reverse „chiar acum” puterea sa care transformă lumea. Dar e nevoie de curajul de a spune „da” la fel ca Maria. Fecioara nu a făcut lucruri extraordinare: : a spus doar un „da” care a schimbat istoria.
 
Aici serviciul audio: