Sfinţii "Patroni ai Europei" sunt şase. Cine sunt şi de ce era nevoie de atât de mulţi?

(RV - 22 iulie 2008) Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea au proclamat 6 sfinţi Patroni ai Europei, trei sfinţi şi trei sfinte, vrând să sublinieze rolul creştinismului la construirea Europei şi, mai mult, să arate că dacă Bătrânul continent are un suflet, atunci acesta este reprezentat de creştinism în care un loc de primară importanţă îl ocupă sfinţenia.
Până în 1964, Europa nu avea patroni cereşti. În acel an, la 24 octombrie, Paul al VI-lea îi desemna primul: Sfântul Benedict din Norcia. El a trebuit să vegheze singur asupra Continentului până în 1980, când Ioan Paul al II-lea i-a pus alături fraţii Chiril şi Metodiu, apostoli ai slavilor. Şi întrucât Casa-Europa nu putea fi reprezentată doar de bărbaţi, papa însuşi în 1999 a desemnat alături de cei trei sfinţi tot atâtea sfinte: Brigita Suediei, Ecaterina din Siena şi Edith Stein - călugăriţa carmelită Tereza Benedicta a Crucii. În felul acesta Patronii au devenit şase. Dacă numărul lor este atât de mare, este de presupus că Europa noastră a ajuns într-o stare critică, şi are absolută nevoie de protectori...Dar adevărul e mai puţin banal. Papii, în proclamarea atâtor Patroni pentru ocrotirea unui Continent bătrân şi dezorientat, îşi propuneau cel puţin două obiective: să atragă atenţia creştinilor europeni asupra unor figuri valide şi diversificate nu doar de „făuritori” ai Europei de ieri, dar şi „modele” pentru europenii de azi. Studiind aceste figuri, creştini sunt invitaţi să redescopere cum aceşti sfinţi au edificat Europa în timpurile lor şi să-i imite în timpurile noi.

Prezentăm pe scurt profilul celor şase Sfinţi Patroni ai Europei.
• Benedict din Norcia, (480-547), este patriarhul monahismului în Occident. Renumită este Regula sa cu insistenţa asupra echităţii-aequitas şi discreţiei-discretio, concentrate apoi de tradiţia benedictină în motoul „Ora et labora - roagă-te şi munceşte”. Trei sunt instrumentele, potrivit papei Paul al VI-lea, folosite de Benedict şi călugării săi pentru evanghelizare: Crucea - legea lui Cristos, cartea - cultura şi plugul - munca manuală. Aceasta rămâne ereditatea benedictină pentru continentul european: cultura, agricultura, finanţele, bunele maniere, toţi egali şi fraţi.

• Chiril sau Ciril (827-869) şi Metodiu (825-885), fraţi din Salonic, traduc Biblia în limba paleoslavă şi în această limbă celebrează Liturghia. Trei sunt meritele acestor precursori ai ecumenismului: aportul la cultura lumii slave, angajarea pentru unitatea Bisericii, contribuţia la naşterea Europei.

• Brigita Suediei (1303-1373), din familie aristocratică, tânără soţie şi mamă a opt copii, întemeiază la Roma Ordinul Preasfântului Mântuitor. Este copatroană a Europei - potrivit papei Ioan Paul al II-lea - datorită mai multor raţiuni: a fost model în viaţa laică, expertă a realităţii creştine europene, înzestrată cu forţă profetică.
 
• Ecaterina din Siena (1347-1380), la vârsta de 16 ani intră ca în al Treilea Ordin al Sfântului Dominic şi începe să ducă în casa ei o viaţă austeră. Mica ei chilie devine cenaclu de artişti, intelectuali, călugări şi ea, deşi analfabetă, devine îndrumătorul lor spiritual. Se luptă pentru pace, pentru întoarcerea papei la Roma de la Avignon, pentru reforma Bisericii. Învăţătura ei se concentrează în jurul a trei aspecte: drumul spiritual exemplar, angajarea pentru reforma moravurilor, intervenţia pe lângă cei puternici ai pământului pentru o societate inspirată din valorile creştine.
 
• Tereza Benedicta a Crucii (1891-1942), Edith Stein, în starea civilă, evreică şi atee la vârsta de 15 ani, studiază filozofia cu Edmund Husserl, se converteşte la catolicism, în 1933 intră în Carmelul din Köln în Germania şi moare în camerele de gazare din lagărul de exterminare de la Auschwitz. Personalitatea ei sintetizează drama europeană a secolului XX: prin viaţa sa de gânditoare, mistică şi martiră a stabilit o punte între rădăcinile ebraice şi aderarea la Cristos, a susţinut dialogul cu gândirea filozofică contemporană, a înălţat stindardul respectului - al toleranţei - al primirii între oameni pentru o societate mai fraternă.

Aşadar, şase Patroni declaraţi astfel pentru că au contribuit la a construi Europa. Dar în ce sens pot fi imitaţi?
În legătură cu ce ar putea face fiecare dintre noi pentru Europa, nu există sfaturi. Fiecare învaţă de la cei şase observându-i din punctul său de vedere, personal şi irepetabil. Eventual, toţi putem împărtăşi sugestia pe care Ecaterina din Siena o dădea ucenicilor ei spirituali, şi anume curajul aspiraţiilor şi proiectelor: „Să nu ne mulţumim cu ceea ce e mic, deoarece Dumnezeu aşteaptă lucruri mari”.

 
Aici serviciul audio: