Sydney 2008, Ziua Mondială a Tineretului: Mesajul papei Benedict al XVI-lea

A XXIII-a Zi Mondială a Tineretului
"Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi martori" (Fap 1,8). Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului
15-20 iulie 2008 Dragi tineri,
1. Cea de-a XXIII-a Zi Mondială a Tineretului
Îmi amintesc mereu cu mare bucurie de diferitele momente petrecute împreună la Köln, în august 2005. La sfârşitul acelei neuitate manifestări de credinţă şi de entuziasm, care rămâne imprimată în spiritul meu şi în inima mea, v-am dat întâlnire pentru următoarea întâlnire care va avea loc la Sydney, în anul 2008. Va fi Cea de-a XXIII-a Zi Mondială a Tineretului şi va avea ca temă "Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi martori" (Fap 1,8). Firul conducător al pregătirii spirituale pentru întâlnirea de la Sydney este Duhul Sfânt şi misiunea. Dacă în anul 2006 ne-am oprit să medităm asupra Duhului Sfânt ca Duh al adevărului, în anul 2007 încercăm să-l descoperim mai profund ca Duh al iubirii, pentru a porni apoi la drum spre Ziua Mondială a Tineretului 2008, reflectând asupra Duhului tăriei şi mărturiei, care ne dă curajul de a trăi evanghelia şi îndrăzneala de o proclama. De aceea devine fundamental ca fiecare dintre voi, tineri, în comunitatea şi cu educatorii săi, să poată reflecta asupra acestui protagonist al istoriei mântuirii care este Duhul Sfânt sau Duhul lui Isus, pentru a ajunge la scopuri înalte: a recunoaşte adevărata identitate a Duhului înainte de toate ascultând cuvântul lui Dumnezeu în revelaţia Bibliei; a conştientiza clar prezenţa sa continuă, activă în viaţa Bisericii, îndeosebi redescoperind că Duhul Sfânt este ca un "suflet", respiraţie vitală a propriei vieţi creştine, graţie sacramentelor iniţierii creştine - Botezul, Mirul şi Euharistia; a deveni astfel capabil de a maturiza o înţelegere a lui Isus tot mai aprofundată şi bucuroasă şi, în acelaşi timp, de a realiza o actualizare eficace a evangheliei în zorii celui de-al treilea mileniu. Cu bucurie vă ofer cu acest mesaj o schiţă de meditaţie care trebuie aprofundată de-a lungul acestui an de pregătire, după care trebuie verificată calitatea credinţei voastre în Duhul Sfânt, regăsită dacă s-a pierdut, întărită dacă a slăbit, gustată ca o companie a Tatălui şi a Fiului Isus Cristos, graţie tocmai operei indispensabile a Duhului Sfânt. Nu uitaţi niciodată că Biserica, ba chiar omenirea însăşi, aceea care este în jurul vostru şi care vă aşteaptă în viitorul vostru, doreşte mult de la voi, tinerilor, pentru că aveţi în voi darul suprem al Tatălui, pe Duhul lui Isus.
2. Promisiunea Duhului Sfânt în Biblie
Ascultarea atentă a cuvântului lui Dumnezeu cu privire la misterul şi la opera Duhului Sfânt ne deschide la cunoştinţe mari şi stimulante pe care le rezum în următoarele puncte. Cu puţin înainte de înălţarea sa la cer, Isus a spus discipolilor: "Eu trimit asupra voastră pe acela pe care Tatăl l-a promis" (Lc 24,49). Acest lucru s-a realizat în ziua de Rusalii, când ei erau adunaţi în rugăciune în Cenacol împreună cu Fecioara Maria. Revărsarea Duhului Sfânt asupra Bisericii care se năştea a fost împlinirea unei promisiuni a lui Dumnezeu mult mai vechi, vestită şi pregătită în tot Vechiul Testament.
De fapt, încă din primele pagini Biblia evocă duhul lui Dumnezeu ca o suflare care "plutea deasupra apelor" (cf. Gen 1,2) şi precizează că Dumnezeu a suflat în nările omului o suflare de viaţă (cf. Gen 2,7), revărsând astfel în el viaţa însăşi. După păcatul strămoşesc, duhul dătător de viaţă al lui Dumnezeu se va manifesta de mai multe ori în istoria oamenilor, ridicând profeţi pentru a stimula poporul ales să se întoarcă la Dumnezeu şi să respecte cu fidelitate poruncile. În celebra viziune a profetului Ezechiel, Dumnezeu readuce la viaţă cu duhul său poporul lui Israel, prefigurat de acele "oase uscate" (cf. Ez 37,1-14). Ioel profeţeşte o "revărsare a duhului" asupra întregului popor, fără nici o excepţie: "După aceasta - scrie autorul sacru - eu voi revărsa duhul meu asupra fiecărui om... Chiar şi asupra sclavilor şi sclavelor, în zilele acelea, voi revărsa duhul meu" (3,1-2).
La "plinirea timpului" (cf. Gal 4,4), îngerul Domnului îi vesteşte Fecioarei din Nazaret că Duhul Sfânt, "puterea Celui Preaînalt", va coborî şi o va umbri. Cel pe care ea îl va naşte va fi deci sfânt şi se va numi Fiul lui Dumnezeu (cf. Lc 1,35). Conform expresiei profetului Isaia, Mesia va fi cel asupra căruia se va aşeza Duhul Domnului (cf. 11,1-2; 42,1). Tocmai această profeţie a reluat-o Isus la începutul activităţii sale publice în sinagoga din Nazaret: "Duhul Domnului - a spus el în uimirea celor prezenţi - este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor închişi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; să vestesc un an de îndurare al Domnului" (Lc 4,18-19; cf. Is 61,1-2). Adresându-se celor prezenţi, va referi sieşi aceste cuvinte profetice afirmând: "Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre" (Lc 4,21). De asemenea, înainte de moartea sa pe cruce, va vesti de mai multe ori discipolilor venirea Duhului Sfânt, "Mângâietorul", a cărui misiune va fi aceea de a da mărturie despre el şi de a-i asista pe credincioşi, învăţându-i şi conducându-i la tot Adevărul (cf. In 14,16-17.25-26; 15,26; 16,13).
3. Rusaliile, punct de pornire pentru misiunea Bisericii
În seara zilei învierii sale, Isus, apărând discipolilor, "a suflat asupra lor şi a spus: Primiţi pe Duhul Sfânt" (In 20,22). Cu şi mai mare forţă Duhul Sfânt a coborât asupra apostolilor în ziua de Rusalii: "Şi, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet - se citeşte în Faptele Apostolilor -, ca la venirea unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau. Atunci le-au apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei" (2,2-3).
Duhul Sfânt i-a reînnoit interior pe apostoli, îmbrăcându-i cu o putere care i-a făcut îndrăzneţi în a vesti fără frică: "Cristos a murit şi a înviat!". Liberi de orice teamă, ei au început să vorbească în mod deschis (cf. Fap 2,29; 4,13; 4,29.31). Din pescari înfricoşaţi au devenit propovăduitori curajoşi ai evangheliei. Nici măcar duşmanii lor nu reuşeau să înţeleagă cum nişte oameni "fără învăţătură şi necunoscători" (cf. Fap 4,13) erau în stare să arate un asemenea curaj şi să îndure opoziţiile, suferinţele şi persecuţiile cu bucurie. Nimic nu-i putea opri. Celor care încercau să-i reducă la tăcere ei le răspundeau: "Nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit" (Fap 4,20). Astfel s-a născut Biserica. Din ziua de Rusalii ea nu a încetat să răspândească vestea bună "până la marginile pământului" (Fap 1,18).
4. Duhul Sfânt, sufletul Bisericii şi principiu de comuniune
Dar pentru a înţelege misiunea Bisericii trebuie să ne întoarcem în Cenacol unde discipolii au rămas împreună (cf. Lc 24,49), rugându-se împreună cu Maria, "Mama", în aşteptarea Duhului promis. Din această icoană a Bisericii care se năştea fiecare comunitate creştină trebuie să se inspire în mod constant. Rodnicia apostolică şi misionară nu este îndeosebi rezultatul programelor şi metodelor pastorale elaborate cu înţelepciune şi "eficiente", ci este rodul rugăciunii comunitare neîntrerupte (cf. Paul al VI-lea, Exortaţia apostolică Evangelii nuntiandi, 75). Eficacitatea misiunii mai presupune să fie unite comunităţile, adică să aibă "o singură inimă şi un singur suflet" (cf. Fap 4,32) şi să fie dispuse să mărturisească iubirea şi bucuria pe care Duhul le revarsă în inimile credincioşilor (cf. Fap 2,42). Slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea a scris că înainte de a fi acţiune, misiunea Bisericii este mărturie şi iradiere (cf. Enciclica Redemptoris missio, 26). Aşa se întâmpla la începutul creştinismului, atunci când păgânii, scrie Tertulian, se converteau văzând iubirea care domnea printre creştini: "Vezi - spun - cum se iubesc între ei" (cf. Apologeticul, 39 § 7).
Încheind această privire rapidă a cuvântului lui Dumnezeu în Biblie, vă invit să observaţi că Duhul Sfânt este darul cel mai înalt al lui Dumnezeu dat omului, deci mărturia supremă a iubirii sale faţă de noi, o iubire care se exprimă concret ca un "da spus vieţii" pe care Dumnezeu îl vrea pentru orice creatură a sa. Acest "da spus vieţii" are forma sa deplină în Isus din Nazaret şi în victoria sa asupra răului prin intermediul răscumpărării. În acest sens să nu uităm niciodată că evanghelia lui Isus, tocmai în virtutea Duhului, nu se reduce la o simplă constatare, ci vrea să devină "veste bună pentru săraci, eliberare pentru prizonieri, vedere pentru orbi...". Este ceea ce s-a manifestat cu vigoare în ziua de Rusalii, devenind har şi îndatorire a Bisericii faţă de lume, misiunea sa prioritară.
Noi suntem roadele acestei misiuni a Bisericii prin lucrarea Duhului Sfânt. Noi purtăm înlăuntrul nostru acel sigiliu al iubirii Tatălui în Isus Cristos care este Duhul Sfânt. Să nu uităm niciodată aceasta, pentru că Duhul Domnului ne aminteşte mereu de fiecare şi vrea, îndeosebi prin intermediul vostru, al tinerilor, să ridice în lume vântul şi focul unor noi Rusalii.
5. Duhul Sfânt "Învăţător interior"
Dragi tineri, aşadar Duhul Sfânt continuă şi astăzi să acţioneze cu putere în Biserică şi roadele sale sunt îmbelşugate în măsura în care suntem dispuşi să ne deschidem forţei sale reînnoitoare. Pentru aceasta este important ca fiecare dintre noi să-l cunoască, să intre în raport cu el şi să se lase condus de el. Dar în acest moment apare desigur o întrebare: cine este pentru mine Duhul Sfânt? De fapt, nu sunt puţini creştinii pentru care el continuă să fie "marele necunoscut". Iată de ce, pregătindu-ne pentru apropiata Zi Mondială a Tineretului, am voit să vă invit să aprofundaţi cunoaşterea personală a Duhului Sfânt. În mărturisirea noastră de credinţă proclamăm: "Cred în Duhul Sfânt, Domnul şi de viaţă dătătorul care de la Tatăl şi de la Fiul purcede" (Simbolul de la Niceea-Constantinopol). Da, Duhul Sfânt, Duh de iubire a Tatălui şi a Fiului, este izvor de viaţă care ne sfinţeşte, "pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat" (Rom 5,5). Totuşi nu este suficient să-l cunoaştem; trebuie să-l primim ca pe o călăuză a sufletelor noastre, ca pe un "învăţător interior" care ne introduce în misterul trinitar, pentru că numai el poate să ne deschidă la credinţă şi să ne permită să o trăim în fiecare zi în mod deplin. El ne îndreaptă spre ceilalţi, aprinde în noi focul iubirii, ne face misionari ai carităţii lui Dumnezeu.
 Ştiu bine cât de mult voi, tinerilor, purtaţi în inimă mare stimă şi iubire faţă de Isus, cum doriţi să-l întâlniţi şi să vorbiţi cu el. Ei bine, amintiţi-vă că tocmai prezenţa Duhului în noi atestă, constituie şi construieşte persoana noastră după însăşi persoana lui Isus răstignit şi înviat. Aşadar, să devenim familiali ai Duhului Sfânt, pentru a fi familiali ai lui Isus.
6. Sacramentele Mirului şi Euharistiei
Dar - veţi spune - cum putem să ne lăsăm reînnoiţi de Duhul Sfânt şi să creştem în viaţa noastră spirituală? Răspunsul - îl ştiţi - este: se poate aceasta prin intermediul sacramentelor, deoarece credinţa se naşte şi se întăreşte în noi graţie sacramentelor, înainte de toate a sacramentelor iniţierii creştine: Botezul, Mirul şi Euharistia, care sunt complementare şi indisolubile (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 1285). Acest adevăr despre cele trei sacramente care sunt la începutul existenţei noastre creştine este neglijat probabil în viaţa de credinţă a multor creştini, pentru care ele sunt gesturi făcute în trecut fără incidenţă reală asupra zilei de azi, ca nişte rădăcini fără limfă vitală. Se întâmplă că, după ce au primit Mirul, diferiţi tineri să se îndepărteze de viaţa de credinţă. Şi există şi tineri care nici măcar nu primesc acest sacrament. Şi totuşi, cu sacramentele Botezului, Mirului şi apoi, în mod continuu, al Euharistiei Duhul Sfânt ne face fii ai Tatălui, fraţi ai lui Isus, membri ai Bisericii sale, capabili de o adevărată mărturie dată evangheliei, roditori de bucuria credinţei.
De aceea vă invit să reflectaţi la ceea ce vă scriu aici. Astăzi este deosebit de importat de redescoperit sacramentul Mirului şi de a-i regăsi valoarea pentru creşterea noastră spirituală. Cine a primit sacramentele Botezului şi Mirului să-şi amintească de faptul că a devenit "templu al Duhului": Dumnezeu locuieşte în el. Să fie mereu conştient de acest lucru şi să facă în aşa fel încât comoara care este în el să aducă roade de sfinţenie. Cine este botezat, dar încă nu a primit sacramentul Mirului, să se pregătească să-l primească ştiind că astfel va deveni un creştin "împlinit", deoarece Mirul perfecţionează harul baptismal (cf. CBC, 1302-1304).
Mirul ne dăruieşte o putere specială pentru a-l mărturisi şi a-l preamări pe Dumnezeu cu toată viaţa noastră (cf. Rom 12,1); ne face în mod intim conştienţi de apartenenţa noastră la Biserică, "trupul lui Cristos", ale cărui mădulare vii suntem cu toţii, solidare unele cu altele (cf. 1Cor 12,12-25). Lăsându-se condus de Duhul Sfânt, orice botezat poate să contribuie la edificarea Bisericii graţie carismelor pe care el le dăruieşte, deoarece "fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului spre binele tuturor" (1Cor 12,7). Şi atunci când Duhul acţionează, aduce în suflet roadele sale care sunt "iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunăvoinţa, bunătatea, fidelitatea, blândeţea, cumpătarea" (Gal 5,22). Acelora dintre voi care încă nu au primit sacramentul Mirului le adresez invitaţia cordială să se pregătească pentru a-l primi, cerând ajutorul preoţilor. Este o ocazie specială de har pe care Domnul v-o oferă: n-o lăsaţi să vă scape!
Aici aş vrea să adaug un cuvânt despre Euharistie. Pentru a creşte în viaţa creştină, este necesar să ne hrănim cu trupul şi sângele lui Cristos: de fapt, suntem botezaţi şi miruiţi în vederea Euharistiei (cf. CBC, 1322; Exortaţia apostolică Sacramentum caritatis, 17). "Izvor şi culme" a vieţii ecleziale, Euharistia înseamnă "Rusalii perpetue", deoarece de fiecare dată când celebrăm sfânta Liturghie îl primim pe Duhul Sfânt care ne uneşte mai profund cu Cristos şi în el ne transformă. Dragi tineri, dacă veţi participa frecvent la celebrarea euharistică, dacă veţi consacra un pic din timpul vostru pentru adoraţia preasfântului sacrament, din izvorul iubirii, care este Euharistia, vă va veni acea hotărâre bucuroasă de a vă dedica viaţa urmării evangheliei. În acelaşi timp veţi experimenta că acolo unde nu ajung forţele noastre, Duhul Sfânt ne transformă, ne umple cu forţa sa şi ne face martori plini de ardoarea misionară a lui Cristos înviat.
7. Necesitatea şi urgenţa misiunii
Mulţi tineri privesc la viaţa lor cu nelinişte şi îşi pun atâtea întrebări cu privire la viitor. Ei se întreabă îngrijoraţi: Cum să ne inserăm într-o lume marcată de numeroase şi grave nedreptăţi şi suferinţe? Cum să reacţionăm la egoismul şi la violenţa care uneori par să prevaleze? Cum să dăm sens deplin vieţii? Cum să contribuim pentru ca roadele Duhului pe care le-am amintit mai sus, "iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunăvoinţa, bunătatea, fidelitatea, blândeţea, cumpătarea" (nr. 6) să inunde această lume rănită şi fragilă, lumea tinerilor înainte de toate? În ce condiţii Duhul dătător de viaţă de la prima creaţie şi mai ales de la a doua creaţie sau răscumpărare poate să devină sufletul nou al omenirii? Să nu uităm: cu cât este mai mare darul lui Dumnezeu - şi cel al Duhului lui Isus este maximul - pe atât de mare este necesitatea lumii de a-l primi şi deci mare şi pasionantă este misiunea Bisericii de a da mărturie credibilă despre acesta. Şi voi, tinerilor, cu Ziua Mondială a Tineretului, în mod sigur atestaţi voinţa de a participa la această misiune. În acest sens, mă simt obligat, dragi tineri, să vă amintesc aici câteva adevăruri de referinţă asupra cărora să meditaţi. Încă o dată vă repet că numai Cristos poate să umple aspiraţiile cele mai intime ale inimii omului; numai el este capabil să umanizeze omenirea şi să o conducă la "divinizarea" sa. Cu puterea Duhului său el revarsă în noi caritatea divină, care ne face capabili să-l iubim pe aproapele şi pregătiţi să ne punem în slujirea sa. Duhul Sfânt luminează, revelându-l pe Cristos răstignit şi înviat, ne arată calea pentru a deveni mai asemenea cu el, adică pentru a fi "expresie şi instrument al iubirii care provine din el" (Enciclica Deus caritas est, 33). Şi cine se lasă condus de Duhul Sfânt înţelege că a fi în slujba evangheliei nu este o opţiune facultativă, deoarece îşi dă seama cât de urgent este a transmite şi altora această veste bună. Totuşi, trebuie amintit iarăşi, putem fi martori ai lui Cristos numai dacă ne lăsăm conduşi de Duhul Sfânt, care este "agentul principal al evanghelizării" (cf. Evangelii nuntiandi, 75) şi "protagonistul misiunii" (cf. Redeptoris missio, 21). Dragi tineri, aşa cum au afirmat de mai multe ori veneraţii mei predecesori Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea, a vesti evanghelia şi a mărturisi credinţa sunt astăzi mai necesare ca niciodată (cf. Redemptoris missio, 1).
Vreunul crede că a prezenta comoara preţioasă a credinţei persoanelor care nu o împărtăşesc înseamnă a fi intoleranţi faţă de ei, dar nu este aşa, pentru că a-l propune pe Cristos nu înseamnă a-l impune (cf. Evangelii nuntiandi, 80). De altfel, acum două mii de ani doisprezece apostoli şi-au dat viaţa pentru ca Isus Cristos să fie cunoscut şi iubit. De atunci, evanghelia continuă de-a lungul secolelor să se răspândească graţie bărbaţilor şi femeilor animaţi de acelaşi zel misionar. Prin urmare, şi astăzi este nevoie de discipoli ai lui Cristos care să nu precupeţească timp şi energii pentru a sluji evanghelia. Este nevoie de tineri care să lase să ardă înlăuntrul lor iubirea lui Dumnezeu şi să răspundă cu generozitate la apelul său urgent, aşa cum au făcut atâţia tineri fericiţi şi sfinţi din trecut şi chiar din timpurile apropiate de noi. Îndeosebi, vă asigur că Duhului lui Isus vă invită astăzi pe voi, tinerilor, să fiţi purtători ai veştii bune a lui Isus celor de vârsta voastră. Efortul neîndoielnic al adulţilor de a întâlni în manieră comprehensibilă şi convingătoare lumea tinerilor poate fi un semn cu care Duhul Sfânt vrea să vă facă pe voi, tinerilor, să luaţi asupra voastră această misiune. Voi cunoaşteţi idealurile, limbajele, şi chiar rănile, aşteptările şi în acelaşi timp voinţa de bine a celor de vârsta voastră. Se deschide spre voi lumea vastă a afectelor, a muncii, a formării, a aşteptării, a suferinţei tinereşti... Fiecare dintre voi să aibă curajul de a promite Duhului Sfânt că va aduce un tânăr la Isus Cristos, în modul pe care-l consideră mai bun, ştiind "să dea cont de speranţa care este în el, cu dulceaţă" (cf. 1Pt 3,15).
Însă pentru a atinge acest scop, dragi prieteni, fiţi sfinţi, fiţi misionari, pentru că niciodată nu se poate despărţi sfinţenia de misiune (cf. Redemptoris missio, 90). Nu vă fie frică să deveniţi misionari sfinţi ca Francisc Xaveriu, care a străbătut Extremul Orient anunţând vestea cea bună până la epuizarea forţelor, sau ca sfânta Tereza a Pruncului Isus, care a fost misionară deşi nu a părăsit Carmelul: amândoi sunt "patroni ai misiunilor". Fiţi gata să puneţi în joc viaţa voastră pentru a lumina lumea cu adevărul lui Cristos; pentru a răspunde cu iubire la ură şi la dispreţul vieţii; pentru a proclama speranţa lui Cristos înviat în orice colţ al pământului.
8. A invoca "noi Rusalii" asupra lumii
Dragi tineri, vă aştept în număr mare în iulie 2008 la Sydney. Va fi o ocazie providenţială pentru a experimenta pe deplin puterea Duhului Sfânt. Veniţi în număr mare, pentru a fi semn de speranţă şi sprijin preţios pentru comunităţile din Biserica din Australia care se pregătesc să vă primească. Pentru tinerii din ţara care ne va găzdui va fi o oportunitate excepţională de a vesti frumuseţea şi bucuria evangheliei unei societăţi în multe privinţe secularizată. Australia, ca întreaga Oceanie, are nevoie să redescopere rădăcinile sale creştine. În exortaţia apostolică postsinodală Ecclesia in Oceania Ioan Paul al II-lea scria: "Cu puterea Duhului Sfânt, Biserica din Oceania se pregăteşte pentru o nouă evanghelizare a popoarelor care astăzi sunt înfometate de Cristos... Noua evanghelizare este o prioritate pentru Biserica din Oceania" (nr. 18).
Vă invit să dedicaţi timp rugăciunii şi formării voastre spirituale în această ultimă bucată a drumului care ne conduce la Cea de-a XXIII-a Zi Mondială a Tineretului, pentru ca la Sydney să puteţi reînnoi promisiunile de la Botezul şi de la Mirul vostru. Împreună îl vom invoca pe Duhul Sfânt, cerând cu încredere de la Dumnezeu darul unor Rusalii reînnoite pentru Biserică şi pentru omenirea din cel de-al treilea mileniu. Maria, unită în rugăciune cu apostolii în Cenacol, să vă însoţească în timpul acestor luni şi să dobândească pentru toţi tinerii creştini o nouă revărsare a Duhului Sfânt care să le înflăcăreze inimile.
Amintiţi-vă: Biserica are încredere în voi! Noi, păstorii, îndeosebi, ne rugăm să-l iubiţi şi să faceţi să fie iubit tot mai mult Isus şi să-l urmaţi cu fidelitate. Cu aceste sentimente vă binecuvântez pe toţi cu mare afecţiune.
Lorenzago, 20 iulie 2007
Benedict al XVI-lea



***Sursa: www.ercis.ro