„Vino după mine” (Mt 8,22)

(RV - 30 iunie 2008) Nu puteam încheia mai bine luna iunie decât cu invitaţia divinului Învăţător de a-l urma. Diferite sunt episoadele Evangheliei, între care cel de azi, care ne povestesc despre persoane care doresc să-l urmeze pe Isus. „Un cărturar s-a apropiat şi i-a zis: ’Învăţătorule, te voi urma oriunde vei merge’”. Se propune astfel di nou tema uceniciei. A fi ucenici ai lui Cristos, adică a fi creştini, nu înseamnă doar a accepta o învăţătură, ci comportă înainte de toate a urma o persoană, a o iubi, a împarte destinul cu ea, a şti să laşi totul şi pe toţi pentru a merge după ea. „Şi un altul dintre ucenicii lui i-a zis: Doamne, dă-mi voie să merg mai întâi să îngrop pe tatăl meu’. Dar Isus i-a zis: Vino după mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor”. Chemarea lui Isus nu admite reduceri, nu prevede condiţii, nu e un contract. Colaborarea cu el în vestirea Evangheliei, a se dărui total altora, a se dedica realizării concrete a Împărăţiei lui Dumnezeu cere îndeplinirea unui angajament, desigur, nu uşor, dar plin de satisfacţii şi aducător de bucurie profundă şi adevărată dacă e trăit cu pasiune şi iubire. Chiar renunţările, sacrificiile, ostenelile drumului vor fi considerate uşoare în faţa unei misiunii atât de mari.

Inima lui Isus, tu ne chemi să fim ucenicii tăi, măreşte inimile noastre şi fă-ne generoşi în a răspunde la chemarea ta!