Trecând prin „Poarta Paulină” a bazilicii şi aprinzând „Flacăra Paulină”, papa Benedict
al XVI-lea a inaugurat solemn "Anul Paulin" cu celebrarea Primelor Vespere la solemnitatea
Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul: dimensiune preponderent ecumenică a anului jubiliar
dedicat Sfântului Apostol Paul sau Pavel
(RV - 28 iunie 2008) „Christus vincit, Christus regnat, Christus imperat
- Crisots învinge, Cristos domneşte, Cristos porunceşte”: cu
această proclamaţie în cinstea lui Cristos, biruitor al păcatului şi al morţii, stăpânitor
al timpului şi al istoriei, rege al întregului univers începe liturgia Laudelor regeşti
„Laudes regiae” care continuă cu invocaţia „Ascultă-ne, Cristoase, mântuirea
perpetuă a sfintei Biserici a lui Dumnezeu”, şi mai departe cu Litaniile tuturor Sfinţilor. •
Secvenţe din Litaniile tuturor sfinţilor. Astfel, Schola cantorum alternându-se
cu adunarea credincioşilor a deschis celebrarea vesperală de sâmbătă seară, 28 iunie,
în bazilica papală Sfântul Paul din afara Zidurilor unde se află mormântul Apostolului
neamurilor.
Între timp, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, patriarhul ecumenic,
delegaţii fraterni ai altor Confesiuni creştine, monahii benedictini şi ministranţii
se îndreptau în procesiune din porticul de formă pătrată situat la intrare spre monumentala
bazilică. Am spus delegaţii fraterni: Patriarhul ecumenic de Constantinopol, Sanctitatea
Sa Bartolomeu I era însoţit de mitropolitul Gennadios, arhiepiscop mitropolit pentru
Italia şi Malta, de mitropolitul de Pergam, Ioannis, de arhiepiscopul de Hierapolis
Antonij, de diaconul Emilianos Boyianou şi de Marios Tarinas, din conducerea Patriarhatului
ecumenic. De asemenea de Ilber Ortayli, director al Muzeului Topkopi din Istanbul.
Între
delegaţii fraterni s-au mai aflat Drexel Wellington Gomez, arhiepiscop anglican, Primate
al Indiilor de Vest, ca reprezentant al arhiepiscopului de Canterbury; Theophanis,
arhiepiscop de Gerasa, exarh în Atena a Patriarhatului de Ierusalim; arhimandritul
Ignatios Sotiriadis din partea Bisericii ortodoxe a Greciei; Georgios, mitropolit
de Paphos pentru Biserica ortodoxă a Cirpului; Valentin, mitropolit de Orenburg şi
Buzuluk din partea patriarhatului ortodox de Moscova; Filipp, arhiepiscop de Poltava
şi Myrhorod în Ucraina, tot pentru patriarhatul de Moscova; mitropolitul Mor Philoxenus
Mattias Nayis din partea patriarhatului Siro-Ortodox de Antiohia.
Amintim că
în faţa bazilicii papale Sfântul Paul se află impunătoarea statuie care-l reprezintă
pe Apostol purtând cartea şi sabia, insemnele Cuvântului Evangheiei, iar pe soclul
ei inscripţia: praedicatori veritatis, doctori gentium - predicatorului adevărului
şi învăţătorului neamurilor.
Ajunşi în faţa statuii Apostolului, Papa a aprins
prima lumânare în candelabrul care va arde în decursul Anului Paulin. Este "Flacăra
Paulină". De asemenea, patriarhul ecumenic şi un reprezentant al Primatului anglican
au aprins câte o lumânare. În continuare, procesiunea a trecut prin „Poarta Paulină”
şi a intrat în bazilică. Ajuns la altar, Sfântul Părinte a coborât la monumentul Confesiunii
unde a venerat mormântul Apostolului. Imediat după aceea a început celebrarea propriu
zisă a Orei Primelor Vespere.
După psalmul invitoriu, Papa a salutat adunarea
cu un cuvânt introductiv: • „Dragi fraţi şi surori, reprezentanţi ai Bisericilor
şi Comunităţilor ecleziale din Răsărit şi din Apus, şi voi toţi credincioşi şi pelerini
ai oraşului şi lumii: „har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul
nostru Isus Cristos. Cu acest salut paulin mă adresez în special preaiubitului
Frate Bartolomeu I care aduce la noi prezenţa străvechilor comunităţi creştine întemeiate
şi evanghelizate de Sfântul Paul. Am trecut împreună prin „poarta paulină” a acestei
însemnate bazilici a Sfântului Paul de pe calea Ostiense pentru a marca începutul
unui lung şir de pelerini care aici şi în alte părţi ale lumii, vor aminti bimilenarul
naşterii marelui Apostol al neamurilor, Paul din Tars. Lumina Evangheliei şi a
credinţei pe care el a răspândit-o prin cuvântul său şi prin scrisorile sale, de la
Cetatea Sfântă a Ierusalimului până la marginile Imperiului Roman, a ajuns şi la noi
şi încă aduce rod. • „Prin rugăciunea Vesperelor ne unim cu toată Biserica care,
în Apostolii Petru şi Paul, celebrează şi recunoaşte primii martori ai învierii lui
Cristos şi pietrele fundamentale ale poporului lui Dumnezeu, încă în mers pe străzile
lumii şi ale istoriei”.
A urmat intonarea imnului şi a celor trei psalmi în
italiană cu respectivele antifoane în limba latină, fiecare încheindu-se cu o rugăciune
de implorare rostită în ordine de Papa, de Patriarhul ecumenic şi respectiv de reprezentantul
Comuniunii anglicane. Lectura scurtă, începutul Scrisorii către Romani a fost proclamată
în limba greacă. Terminată lectura, Papa a ţinut omilia sau predica asupra căreia
vom reveni. După cântarea „Magnificat” au urmat invocaţiile de mijlocire rostite în
engleză, germană, portugheză, franceză şi spaniolă, încheiate cu rugăciunea domnească
Tatăl nostru în limba latină şi rugăciunea finală recitată de Papa.
Apoi, înainte
de încheiere, Patriarhul ecumenic Bartolomeu I a ţinut o scurtă alocuţiune celor prezenţi.
Binecuvântarea finală a fost dată mai întâi de către Papa în limba latină într-o formulă
dezvoltată iar apoi în limba greacă, într-o formă mai scurtă, de către patriarhul
ecumenic Bartolomeu I.
Dar ce a spus Papa în omilia pentru deschiderea
Anului Paulin? • „Ne-am reunit lângă mormântul Sfântului Paul, care s-a
născut, în urmă cu două mii de ani, la Tars în Cilicia, în Turcia de azi”. • „Cine
era acest Paul? În templul din Ierusalim, în faţa mulţimii agitate care voia să-l
ucidă el se prezintă pe sine cu aceste cuvinte: „Eu sunt bărbat iudeu, născut în Trasul
Ciliciei, dar crescut în cetatea aceasta la picioarele lui Gamaliel, educat întocmai
după legea părinţilor, devenind zelos pentru Dumnezeu aşa cum sunteţi voi toţi astăzi”(Fap
22,3) La sfârşitul drumului său va spune despre sine: „Am fost orânduit…învăţător
al neamurilor păgâne în credinţă şi adevăr”(1Tim 2,7). Învăţător al neamurilor, apostol
şi crainic al lui Isus Cristos, astfel el se caracterizează pe sine într-o privire
retrospectivă privind parcursul vieţii sale. Dar prin aceasta, privirea nu se îndreaptă
doar spre trecut. „Învăţător al neamurilor - acest cuvânt se deschide spre viitor
- a spus papa Benedict la începutul predicii - se deschide spre toate popoarele şi
toate generaţiile. Paul nu este pentru noi o figură din trecut, pe care o amintim
cu veneraţie. El este şi învăţătorul nostru, apostol şi crainic al lui Isus Cristos
şi pentru noi. Deci, a continuat Papa, ne-am reunit nu pentru a reflecta asupra
unei istorii trecute, depăşite în mod irevocabil. Paul vrea să vorbească cu noi -
azi. De aceea a subliniat Papa - am voit să proclam acest „An Paulin” special: pentru
a-l asculta şi pentru a învăţa acum de la el, ca învăţător al nostru, „credinţa şi
adevărul”, în care sunt înrădăcinate raţiunile unităţii dintre ucenicii lui Cristos”.
Astfel
încă de la început papa Benedict a accentuat dimensiunea ecumenică a acestui eveniment. „În
această perspectivă am aprins, pentru acest bimilenar al naşterii Apostolului, o „Flacără
Paulină” specială, ce va rămâne aprinsă tot timpul acestui an într-un candelabru special
pus în porticul în formă de pătrat al bazilicii. Pentru a da solemnitate acestei aniversări
am inaugurat şi aşa-zisă „Poartă Paulină”, prin care am intrat în bazilică însoţit
de patriarhul de Constantinopol, de cardinalul arhiparoh şi de celelalte autorităţi
religioase.
Papa a spus că este motiv de bucurie pentru el că deschiderea „Anului
Paulin” capătă un caracter ecumenic deosebit prin prezenţa a numeroşi delegaţi şi
reprezentanţi ai Bisericilor şi Comunităţilor ecleziale pe care îi primeşte cu inimă
deschisă.
Într-o omilie densă în conţinut, papa Benedict a trasat nu atât fizionomia,
înfăţişarea externă, cât mai degrabă profilul interior al Apostolului, răspunzând
la întrebările „cine era Paul?” şi mai ales „cine este Paul?” şi „ce îmi spune mie?". Pentru
răspuns, din bogata mărturie a Noului Testament, Episcopul Romei a ales trei texte,
în care apare fizionomia sa interioară, specificul caracterului său.
Primul,
din Scrisoarea către Galateni: „Trăiesc în credinţa Fiului lui Dumnezeu, care m-a
iubit şi s-a dat pe sine pentru mine”(Gal 2,20).
Al doilea este din cartea
Faptele Apostolilor şi aminteşte cuvintele lui Isus înviat adresate lui Paul pe drumul
Damascului. Mai întâi „Saul, Saul! De ce mă persecuţi?” şi la întrebarea „cine eşti,
o Doamne”, vine răspunsul: „Eu sunt Isus pe care tu îl persecuţi” (Fap 9,4). Prigonind
Biserica, Paul îl persecuta pe însuşi Isus care se identifică cu Biserica într-un
singur subiect. In această exclamaţie, care a transformat viaţa lui Saul, se află
condensată întreaga învăţătură asupra Bisericii ca Trup a lui Cristos, care nu s-a
retras în cer, lăsând pe pământ o ceată de adepţi care duc mai departe „cauza sa”.
În Biserică este vorba de persoana lui Cristos care înviat a rămas „carne şi oase”.
Are un trup. Este prezent personal în Biserica sa; „Cap şi Trup” formează un singur
subiect, va spune Sfântul Augustin. „Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale
lui Cristos?”, scrie Paul Corintenilor (1Cor 6,17). Şi apoi vorbeşte despre misterul
euharistic, în care creştinii sunt una cu Cristos şi împreună Trupul lui Cristos.
În
fine, al treilea cuvânt este luat din a doua Scrisoare către Timotei 1,8: „Suferă
şi tu împreună cu mine pentru Evanghelie”, spune Apostolul ucenicului său. Acest cuvânt
care stă, la sfârşitul căilor parcurse de apostol, ca un testament, trimite la misiunea
sa de a purta numele lui Isus în faţa popoarelor şi a regilor. „Eu îi voi arăta cât
va trebui să sufere pentru numele meu”(Fap 9,15). Chemarea de a fi deveni învăţător
al namurilor este în acelaşi timp şi în mod intrinsec o chemare la suferinţă în comuniune
cu Cristos care ne-a răscumpărat prin patima sa. Într-o lume în care minciuna este
puternică, adevărul se plăteşte cu suferinţă. Cine vrea să evite suferinţa, să
o ţină departe de sine, ţine departe viaţa însăşi şi măreţia ei; nu poate fi slujotor
al adevărului şi prin aceasta servitor al crediţei. Nu există iubire fără suferinţă
- fără suferinţa renunţării la sine, a transformării şi purificării eului pentru adevărata
libertate. Acolo unde nu există nimic care să merite ca pentru aşa ceva să se sufere,
viaţa însăşi îşi pierde valoarea...
Episcopul Romei a încheiat astfel: "În
această oră îi mulţumim Domnului, pentru că l-a chemat pe Paul, făcându-l lumină a
neamurilor şi învăţător pentru noi toţi şi îl rugăm: • „Dă-ne şi astăzi martori
ai învierii, atinşi de iubirea ta şi capabili să poarte lumina Evangheliei în timpul
nostru. Sfinte Paule, roagă-te pentru noi!
În alocuţiunea sa rostită
la sfârşitul celebrării, patriarhul ecumenic Bartolomeu I a spus: „Animaţi de
o bucurie plină de solemnitate, ne găsim, pentru rugăciunea vesperală, în acest străvechi
şi splendid locaş de cult al Sfântului Paul din afara Zidurilor, în prezenţa a numeroşi
şi devoţi pelerini veniţi din toată lumea, pentru inaugurarea oficială a Anului Sfântului
Paul, Apostolul Neamurilor. Convertirea radical şi kerigma apostolică a lui Saul
din Tars au „zguduit” istoria în sensul literal al cuvântului şi au sculptat identitatea
însăşi a creştinismului. Acest mare bărbat a exercitat o influenţă profundă asupra
Părinţilor clasici ai Bisericii precum Sfântul Ioan Gură de Aur, în Răsărit, şi Sfântul
Augustin din Hipona în Apus. Deşi nu l-a întâlnit niciodată pe Isus din Nazaret,
Sfântul Paul a primit direct Evanghelia „prin revelaţie de la Isus Cristos”(Gal 1,11-12). Acest
loc sacru din afara Zidurilor, este fără îndoială cât se poate de potrivit pentru
a comemora şi celebra un bărbat care a stabilit o legătură între limba greacă şi mentalitatea
romană a timpului său, despuind creştinătatea, o dată pentru totdeauna, de orice
îngustime mintală, şi forjând pentru totdeauna fundamentul catolic
al Bisericii ecumenice. Urăm ca viaţa şi Scrisorile Sfântului Paul să continue
să fie pentru noi izvor de inspiraţie „pentru ca toate neamurile să asculte de credinţa
în Cristos”(cf Rom 16,27). Aici serviciul complet audio: