Încrederea în Dumnezeu în alocuţiunea Papei la rugăciunea "Angelus", cu un gând la tragedia din Filipine, la noul Fericit libanez şi la Anul Paulin

(RV - 22 iunie 2008) Teama de Dumnezeu salvează de fricile omeneşti; cine crede nu are de ce să se teamă pentru că viaţa îi este în mâini bune, în mâinile lui Dumnezeu. A afirmat papa Benedict al XVI-lea la întâlnirea cu credincioşii pentru rugăciunea Îngerul Domnului, comentând Evanghelia liturghiei duminicale

 
Vremea toridă din ultimele zile la Roma nu a împiedecat ca mii de credincioşi, romani şi pelerini să participe duminică la tradiţionala întâlnire de la amiază cu Papa pentru a-i asculta cuvântul de zidire spirituală şi să se roage împreună antifonul marian Angelus Domini. În alocuţiunea sa Papa, comentând evanghelia Liturghiei duminicale, a vorbit despre frica omenească şi despre teama de Dumnezeu. După rugăciunea "Angelus" în saluturile în diferite limbi a exprimat apropiere spirituală faţă de victimile naufragiului provocat duminică de un taifun în arhipelagului Filipinelor; a invocat pace stabilă pentru Liban, şi s-a referit la cel de-al 49-lea Congres eugharistic internaţional care se încheia duminică la Québec în Canada.
Dar să-l ascultăm pe Pontif:
• “Dragi fraţi şi surori,
În Evanghelia acestei duminici aflăm două invitaţii ale lui Isus: pe de o parte „nu vă temeţi de oameni” şi pe de alta „temeţi-vă” de Dumnezeu (cf Mt 10,26.28). Suntem astfel stimulaţi să reflectăm asupra deosebirii care există între fricile omeneşti şi teama de Dumnezeu. Frica este o dimensiune naturală a vieţii. Încă de mici se experimentează forme de frică care se revelează apoi imaginare şi dispar; vin alte succesive, care au fundamente precise în realitate: acestea trebuie să fie înfruntate şi depăşite prin strădania umană şi cu încrederea în Dumnezeu. Dar există apoi, mai ales astăzi, o formă de frică mai profundă, de tip existenţial, care sfârşeşte uneori în angoasă: aceasta se naşte dintr-un sens de gol, legat de o anumită cultură impregnată de un difuz nihilism teoretic şi practic.

În faţa vastei şi feluritei panorame a fricilor omeneşti, Cuvântul lui Dumnezeu este clar: cine „se teme” de Dumnezeu „nu-i este frică”. Teama de Dumnezeu pe care Scripturile o definesc ca „începutul adevăratei înţelepciuni”, coincide cu credinţa în El, cu respectul sacru pentru autoritatea sa asupra vieţii şi asupra lumii. Şi în continuare episcopul Romei:
• „A fi „fără teamă de Dumnezeu” echivalează cu a se pune în locul său, a se simţi stăpâni ai binelui şi răului, ai vieţii şi ai morţii. În schimb, cine se teme de Dumnezeu simte în sine siguranţa pe care o are copilul în braţele mamei sale (cf Ps 130,2): cine se teme de Dumnezeu este liniştit chiar şi în mijlocul furtunilor, deoarece Dumnezeu, aşa cum Isus ne-a descoperit, este plin de îndurare şi de bunătate”.Cine îl iubeşte nu-i este frică: „În iubire nu este teamă - scrie apostolul Ioan - din contra, iubirea desăvârşită îndepărtează teama, deoarece teama presupune o pedeapsă şi cine se teme nu e desăvârşit în iubire” (1In 4,18).

• „Credinciosul deci nu se sperie de nimic deoarece ştie că este în mâinile lui Dumnezeu, ştie că răul şi iraţionalul nu au ultimul cuvânt, ci singur Stăpân al lumii şi al vieţi este Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, care ne-a iubit până la a se jertfi pe sine murind pe cruce pentru mântuirea noastră”.

Cu cât creştem mai mult în această intimitate cu Dumnezeu, impregnată de iubire, cu atât mi uşor învingem orice formă de frică. În fragmentul evanghelic de azi Isus repetă de mai multe ori îndemnul de a nu ne teme. Ne asigură cum a făcut cu Apostolii, cum a făcut cu Sfântul Paul arătându-i-se în viziune într-o noapte, într-un moment deosebit de dificil al predicii sale: „Nu-ţi fie frică - i-a spus - deoarece eu sunt cu tine” (Fap 18,9).

Întărit de prezenţa lui Cristos şi încurajat de iubirea sa, nu s-a temut nici de martiriu Apostolul neamurilor, al cărui bimilenar al naşterii ne pregătim să-l celebrăm, printr-un special an jubiliar. Fie ca acest mare eveniment spiritual şi pastoral să poată suscita şi în noi o reînnoită încredere în Isus Cristos care ne cheamă să vestim şi să mărturisim Evanghelia, fără a ne teme de ceva. Vă invit de aceea, dragi fraţi şi surori, să vă pregătiţi să celebraţi cu credinţă Anul Paulin care, cu voia lui Dumnezeu, îl voi deschide solemn sâmbăta viitoare, la ora 18, în Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor prin liturgia Primelor Vespere la solemnitatea Sfinţilor Petru şi Paul. Încredinţăm încă de pe acum această mare iniţiativă bisericească mijlocirii Sfântului Paul şi Preasfintei Maria, Regina Apostolilor şi Mama lui Cristos, izvor al bucuriei noastre şi al păcii noastre.

După recitarea antifonului marian „Angelus” papa Benedict al XVI-lea a avut un gând de apropiere spirituală faţă de victimele naufragiului petrecut duminică dimineaţă în arhipelagul Filipinelor provocat de un taifun; imediat după aceea a exprimat felicitări fiicelor spirituale ale preotului capucin Abuna Yaaqub, proclamat fericit duminică la Beirut invocând o pace durabilă pentru Liban.

• „Cu vie emoţie am aflat azi dimineaţă despre naufragiul, în arhipelagul Filipinelor, au unei ambarcaţiuni scufundată de taifunul Fengshen, care s-a dezlănţuit în acea zonă. În timp ce asigur apropierea mea spirituală faţă de populaţiile din insulele lovite de taifun, înalţ o rugăciune specială la Domnul pentru victimele acestei noi tragedii a mării, în care par să fie implicaţi şi numeroşi copii”.
 
Apoi gândul Papei s-a îndreptat spre „ţara cedrilor”:
„Astăzi la Beirut, capitala Libanului, este proclamat fericit Yaaqub din Ghazir Haddad, în starea civilă Khalil, preot din Ordinul Fraţilor Minori Capucini şi întemeietor al Congregaţiei Surorilor Franciscane ale Crucii Libanului. Exprimând felicitările mele fiicelor sale spirituale Papa a adăugat:
• „Urez din toată inima ca mijlocirea fericitului Abuna Yaaqub, unită că cea a Sfinţilor libanezi, să obţină acestei iubite şi frământate ţări, care prea mult a suferit, să progreseze în sfârşit spre o pace stabilă”.

În salutul în limba franceză Papa s-a referit la cel de-al 49-lea Congres Euharistic Internaţional care se încheia duminică la Québec în Canada pe tema „Euharistia, dar al lui Dumnezeu pentru viaţa lumii”.

În saluturile în germană , engleză şi spaniolă Benedict al XVI-lea s-a referit la Evanghelia Liturghiei duminicale iar în salutul în polonă Papa s-a referit la concedii şi mai ales la copiii şi tinerii care încep vacanţa de vară.

Ascultaţi şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict al XVI-lea la întâlnirea duminicală cu credincioşi reuniţi la amiază în Piaţa San Pietro, binecuvântare ce ajunge pe această cale la toţi ascultătorii noştri:
Aici serviciul audio: