Biserica Catolică nu poate renunţa la rolul public al credinţei; drepturile revendicate
în mod individualist erodează însăşi democraţia: card. Renato Raffaele Martino, la
seminarul internaţional "Politica, formă exigentă de caritate"
RV 20 iun 2008. Afirmarea demnităţii transcendente a persoanei umane
este contribuţia primară şi esenţială pe care Biserica o aduce comunităţii politice:
a afirmat card. Renato Raffaele Martino, preşedintele Consiliului Pontifical "Justitia
et Pax", la deschiderea lucrărilor, vineri în Vatican, a seminarului internaţional
pe tema "Politica, formă exigentă de caritate".
Adresându-se celor peste
şaizeci de politologi, experţi şi personalităţi angajate în social, prelatul vatican
a relevat că "în mesajul lui Cristos vestit de Biserică, comunitatea umană poate găsi
forţa de a-l iubi pe aproapele ca pe un alt sine însuşi, pentru a combate tot ceea
ce este contrar vieţii, pentru a admite egalitatea fundamentală a tuturor, pentru
a lupta împotriva oricărei forme de discriminare, pentru a depăşi o etică pur individualistă.
Pe tema laicităţii, înţeleasă uneori ca excludere a religiei din viaţa publică,
preşedintele Consiliului Pontifical "Dreptate şi Pace" şi-a exprimat convingerea că,
din partea sa, catolicismul nu va putea renunţa niciodată la un rol public al credinţei,
făcând diferenţă, cu toate acestea, între ceea ce credincioşii operează în numele
propriu şi ceea ce săvârşesc în numele Bisericii împreună cu păstorii lor sufleteşti.
Dacă politica – a afirmat card. Martino – pretinde să acţioneze ca şi cum Dumnezeu
nu ar exista, va ajunge să se usuce şi să piardă conştiinţa însăşi a demnităţii umane
intangibile.
Referitor la pluralismul democratic şi la valorile non negociabile,
numite de card. Martino "valori indisponibile" – un alt punct delicat al seminarului
din aceste zile – preşedintele "Dreptate şi Pace" a subliniat că "drepturile revendicate
în mod individualist şi egoist, în afara unui cadru de adevăr, solidaritate şi responsabilitate,
erodează democraţia însăşi şi introduc elemente de fragmentare şi contrapunere".
Într-un
timp ca cel actual, marcat de frecvente atitudini de antipolitică, prelatul vatican
a afirmat că o adevărată democraţie are nevoie de un supliment de suflet, şi anume
"valoarea necondiţionată a persoanei umane, deschisă faţă de ceilalţi şi de Dumnezeu,
în bine şi în adevăr".