Creştinii să fie oameni de contemplaţie şi de acţiune: este lecţia Sfântului Isidor
de Sevilla în cateheza Papei la audienţa generală în Piaţa San Pietro. Salutul Pontifului
participanţilor la Congresul euharistic internaţional în curs la Québec în Canada.
(RV - 18 iunie 2008) „A iubi pe Dumnezeu prin contemplaţie” şi „a iubi aproapele
prin acţiune”. Aceasta este învăţătura pe care Benedict al XVI-lea a tras-o
din viaţa şi opera Sfântului Isidor din Sevilla, episcop care a trăit la cumpăna secolelor
VI-VII. Papa a prezentat figura acestui mare episcop la audienţa generală desfăşurată
miercuri în Piaţa Sfântul Petru încheind cu un gând adresat participanţilor la Congresul
euharistic internaţional, în curs la Québec în Canada până duminică 22 iunie, precum
şi elevilor şi studenţilor care sunt în examene şi celor care se pregătesc de vacanţe.
Dar să-l ascultăm pe Pontif: • „Dragi fraţi şi surori, astăzi vreau să vorbesc
despre Sfântul Isidor de Sevilla, era fratele mai mic al Sfântului Leandru, episcop
de Sevilla şi bun prieten al papei Grigore cel Mare. Isidor i-a urmat lui Leandru
în anul 599 ca episcop de Sevilla. De fapt trei fraţi au devenit episcopi şi sfinţi
ai Bisericii, Leandru, Fulgenţiu şi Isidor. O soră, Florentina, a ajuns călugăriţă,
fiind ridicată şi ea la cinstea altarelor. Leandru, fratele mai mare, a fost tutorele
şi învăţătorul lui Isidor, rămas orfan din fragedă copilărie. Considerat drept ultimul
Părinte al Biserici din antichitatea creştină marele episcop de Sevilla Sfântul Isidor
anii 560-636 a lăsat posterităţii o mare lecţie şi anume urmarea căii de mijloc între
contemplaţie şi acţiune. Creştinii se pot expune unui risc, şi anume acela „de
a fi oameni unidimensionali, de o singură dimensiune”. Un risc pe care l-a cunoscut
bine episcopul de Sevilla Sfântul Isidor, om cult, bun prieten al papei Grigore cel
Mare şi considerat „ultimul dintre Părinţii creştini ai aitichităţii”. Crescut între
cărţi şi îndrumat spre o mare erudiţie, îndatoririle ministerului său episcopal trăit
în mijlocul primejdiilor constituite de incursiunile vizigoţilor şi propagarea ereziei
ariene, au trezit în el, om înclinat mai mult spre studiu - o serie de reflecţii despre
felul cum trebuie să arate o viaţă creştină completă: • „Isidor a fost fără îndoială
un om de contrapuneri dialectice accentuate. Şi, chiar în viaţa sa personală, a trăit
un permanent conflict interior, foarte asemănător cu cel pe care-l cunoscuse deja
Sfântul Grigore cel Mare şi Sfântul Augustin, între dorinţa de singurătate, pentru
a se dedica exclusiv meditării Cuvântului lui Dumnezeu şi exigenţele carităţii faţă
de fraţii de mântuirea cărora, ca episcop, se simţea responsabil”. Dar, a explicat
Papa, episcopul de Sevilla s-a simţit mereu impulsionat să depăşească limitele impuse
de propriile preferinţe pentru o viaţă retrasă. Din contra, a dovedit un clar entuziasm
apostolic şi a fost fericit atunci când regele vizigot Ermenegild s-a convertit la
catolicism, restabilind unitatea politică şi religioasă pe acele ţinuturi. „Nu trebuie
totuşi subevaluat”, a notat Benedict al XVI-lea: • „Enorma dificultate de a înfrunta
în mod adecvat probleme foarte grave precum cele ale raporturilor cu ereticii şi cu
evreii. O întreagă serie de probleme ce apar foarte concrete şi astăzi, mai ales dacă
se consideră ceea ce se petrece în anumite regiuni în care pare că se asistă aproape
la revenirea unor situaţii foarte similare celor prezente în peninsula iberică în
acel secol al VI-lea”. Reflecţiile Sfântului Isidor, care, a afirmat Papa, „rezumă
şi exprimă viaţa creştină completă” - au fost şi sunt încă preţioase pentru a aduce
lămuriri „în privinţa raporturilor dintre viaţa activă şi viaţa contemplativă”. Imitând
pe Isus care stătea cu mulţimile dar se retrăgea în singurătate când se ruga, şi „slujitorul
lui Dumnezeu”, scrie Sfântul Isidor, „să se dedice contemplaţiei fără a se sustrage
de la viaţa activă. A se comporta altfel nu ar fi just”: • „Cum trebuie să-l iubim
pe Dumnezeu prin contemplaţie, la fel trebuie să-l iubim pe aproapele prin acţiune
(…) Consider că aceasta este sinteza unei vieţi care caută contemplarea lui Dumnezeu,
dialogul cu Dumnezeu în rugăciune şi în lectura Sfintei Scripturi, precum şi acţiunea
în serviciul comunităţii umane şi al aproapelui. Această sinteză este lecţia pe care
marele episcop de Sevilla ne-o lasă nouă creştinilor de azi, chemaţi să-l mărturisim
pe Cristos la începutul unui nou mileniu”. • Aplauze. Benedict al XVI-lea a
încheiat audienţa generală cu un gând legat de perioada estivă, „timp - a spus - de
turism şi de pelerinaje, de concedii şi de odihnă”. Dragi tineri - a fost urarea sa
specială - mă gândesc la cei de-o vârstă cu voi care înfruntă încă examene”, în timp
ce „vă urez vouă care sunteţi deja în vacanţă să profitaţi de timpul verii pentru
experienţe folositoare, sociale şi religioase”. După prezentarea pe scurt a catehezei
în diferite limbi şi saluturile particulare adresate grupurilor etnice de pelerini,
papa Benedict a avut un gând şi o invocaţie pentru credincioşii prezenţi la Congresul
euharistic internaţional în curs peste Atlantic în Canada: • „Gândul meu se îndreaptă
acum spre participanţii la Congresul Euharistic Internaţional care se desfăşoară în
aceste zile în oraşul Québec din Canada, pe tema „Euharistia, dar al lui Dumnezeu
pentru viaţa lumii”. Sunt în chip spiritual prezent la o atât de solemnă întâlnire
bisericească şi urez ca ea să fie pentru comunităţile creştine canadiene şi pentru
Biserica universală un timp intens de rugăciune şi de contemplaţie a misterului Sfintei
Euharistii. Să fie de asemenea o ocazie prielnică pentru a reafirma credinţa Bisericii
în prezenţa reală a lui Cristos în Preasfântul Sacrament al Altarului. În afară de
aceasta ne rugăm pentru ca acest Congres Euharistic Internaţional să reînsufleţească
în credincioşii, nu numai din Canada ci din multe alte naţiuni ale lumii, conştiinţa
acelor valori evanghelice şi spirituale care au forjat identitatea lor în decursul
istoriei”. • „Pater noster”. Apoi ca de obicei Pontiful a intonat în cor rugăciunea
Tatăl nostru în limba latină şi a invocat peste toţi cei prezenţi binecuvântarea apostolică
pe care o extinde pe această cale la toţi ascultătorii noştri care o primesc în spirit
de credinţă: • Binecuvântarea apostolică. Aici
serviciul audio: