„Tatăl tău, care vede ce faci tu în ascuns, îţi va răsplăti” (Mt 6,6)

(RV - 18 iunie 2008) Pomana, rugăciunea şi postul sunt trei pilaştri a credinţei noastre. Spun pilaştri, prin urmare esenţiali şi nu facultativi pentru „a ţine sus”, pentru a susţine casa existenţei creştine. În construcţia credinţei noastre, de la raportul cu Dumnezeu şi cu fraţii nu putem face abstracţie de aceste trei realităţi fundamentale. Am risca să ne prăbuşim! Aşa cum ele ar fi zadarnice dacă le-am trăi nu după spiritul Evangheliei, dar pentru vreun avantaj propriu: „Luaţi aminte să nu săvârşiţi faptele voastre bune înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altfel, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri”.

Dorinţa de a fi admiraţi, lăudaţi, văzuţi de alţii în timp ce săvârşim fapte bune ne face să pierdem, spune Isus, rodul adevărat al faptelor noastre: răsplata din partea Tatălui. E necesar prin urmare, pentru a putea gusta şi preţui prietenia cu Dumnezeu, să abandonăm orice formă de făţărnicie, de egoism, dorinţa de a apărea şi atrage atenţia altora. Faptele noastre pentru a fi „creştine” trebuie să fie condimentate cu discreţie, cu umilinţă, prudenţă, caritate. Atunci, într-adevăr ne vor fi de folos nouă şi altora.

Inimă a lui Isus, blândă şi smerită, purifică-ne orice formă de egoism şi fie iubirea ta răsplata noastră?

Aici serviciul audio: