(RV - 17 iunie 2008) În societatea în care trăim, din ce în ce
mai tehnologică dar, poate neavansată din punct de vedere spiritual
şi moral, deja a trăi o iubire „normală”
este dificil, să ne imaginăm a pune în practică
porunca lui Isus „Iubiţi pe duşmanii voştri, rugaţi-vă
pentru cei care vă prigonesc şi vă vorbesc de rău”.Lucruri
dintr-o altă lume, foarte departe de a noastră. Şi totuşi această iubire „curajoasă”,
afirmă Mântuitorul, este cea care serveşte la a ne face recunoscuţi ca fii ai Tatălui
nostru din ceruri. Nu există scurtături, alte căi, alte moduri de a trăi pentru a
se declara şi mai ales pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu. Iubirea trebuie să fie
în centrul vieţii ucenicilor, a creştinilor. Modul de a iubi pe care Isus ni l-a învăţat
şi mărturisit cu viaţa sa este ceea ce ne deosebeşte de cei care nu iubesc, sau iubesc
rău, sau iubesc după felul de a gândi al lumii. „Căci dacă iubiţi pe cei care vă iubesc,
ce răsplată veţi avea? Oare nu fac aceasta şi vameşii? Şi dacă îi salutaţi numai
pe fraţii voştri, ca faceţi mai mult? Oare nu fac aceasta şi păgânii?” Cum să nu ne
lăsăm interpelaţi de aceste interogative? „Fiţi, aşadar, desăvârşiţi, precum Tatăl
vostru ceresc desăvârşit este”. Aceasta este măsura înaltă la care ne invită Isus;
să nu ne descurajăm dar să „pariem” încă o dată pe adevărata iubire. Inimă
a lui Isus, plină de dragoste şi de îndurare, umple golul inimilor noastre şi fă-ne
să iubim aşa cum tu iubeşti!