Nu colonialismului cultural şi eugenezic!: apelul-îndemn al cardinalului Renato Martino, la Universitatea Catolică „Sfântul Paul” din Brazilia

(RV – 12 iunie 2008) A ilumina viaţa socială a oamenilor şi a popoarelor cu lumina Evangheliei, ca factor determinant al dezvoltării depline şi solidare. Acesta este scopul Doctrinei sociale a Bisericii, capabil să dea o bază sigură solidarităţii şi speranţei, de care se are atât de mare nevoie în zilele noastre. Afirmaţia aparţine preşedintelui Consiliului Pontifical pentru Dreptate şi Pace, cardinalul Renato Martino, într-un recent discurs, rostit la centrul cultural „Credinţă şi cultură” al universităţii catolice „Sfântul Paul” din Brazilia. Cardinalul Martino a indicat trei nivele posibile şi, în acelaşi timp, necesare ale globalizării, asupra cărora Papa Ioan Paul al II-lea a insistat foarte mult.
Despre primul nivel, care se referă la fiecare naţiune în parte şi la societatea civilă internaţională, preşedintele departamentului pentru dreptate şi pace a condamnat tendinţa anumitor sectoare radicale ale societăţilor avansate de a impune locuitorilor ţărilor sărace practici şi stiluri de viaţă ce nu le sunt specifice, mai ales în domeniul aşa-numitei medicini reproductive. Sfântul Scaun a considerat mereu aceste tendinţe ca fiind forme moderne ale unui colonialism cultural şi eugenezic inacceptabil.
Al doilea nivel de solidaritate se referă la punerea în practică a drepturilor omului, cardinalul Martino exprimând preocuparea faţă de diferenţa reprezentată de apariţia – pe de o parte – a unor noi „drepturi” promovate în societăţile avansate din punct de vedere tehnologic şi – pe de altă parte – nerespectarea drepturilor fundamentale ale omului în societăţile subdezvoltate, precum dreptul la hrană, la apă potabilă, dreptul la locuinţă, la autodeterminare şi la independenţă.
Un al treilea nivel de solidaritate se referă la raportul dintre generaţii, ce necesită ca – în cadrul planificării globale – să se ţină cont de criteriul destinării universale a bunurilor, potrivit căruia este imoral şi contraproductiv din punct de vedere economic împovărarea generaţiilor viitoare cu costurile actuale. Acest criteriu trebuie aplicat mai ales în domeniul resurselor pământului şi al conservării creaţiei.
De asemenea, cardinalul Martino a revendicat caracterul public al creştinismului şi faptul de a fi indispensabil pentru construirea societăţii după criteriile dreptăţii şi ale păcii. Şi, citând enciclica Spe Salvi a papei Benedict al XVI-lea, a reafirmat că eliminarea speranţei creştine din spaţiul public înseamnă eliminarea lui Dumnezeu din lume, iar „o lume fără Dumnezeu este o lume fără speranţă”.

Aici serviciul audio: