Luna iunie dedicată cinstirii Inimii lui Cristos, simbol al iubirii autentice: invitaţia
papei Benedict la rugăciunea "Angelus" (text)
(RV - 1 iunie 2008) Mii de pelerini, şi duminică la amiază s-au reunit în Piaţa
Sfântul Petru pentru a asculta cuvântul papei Benedict şi a se ruga împreună antifonul
marian „Angelus”. În alocuţiunea sa Pontiful s-a referit
la semnificaţiei devoţiunii către Inima lui Cristos căreia îi este dedicată prin tradiţie
luna iunie.
Iată alocuţiunea Papei în traducerea noastră
de lucru:
Dragi fraţi şi surori, în duminica de azi, care coincide ci
începutul lui iunie, îmi place să amintesc că această lună în mod tradiţional este
dedicată Inimii lui Cristos, simbol al credinţei creştine deosebit de drag atât poporului
cât şi misticilor şi teologilor, deoarece exprimă în mod simplul şi autentic „vestea
cea bună” a iubirii, rezumând în sine misterul Întrupării şi al Răscumpărării. Iar
vinerea trecută am celebrat solemnitatea Sfintei Inimi a lui Isus, a treia şi ultima
dintre sărbătorile care vin ca urmare a Timpului Pascal, după Preasfânta Treime şi
Trupul Domnului. Această succesiune face să ne gândim la o mişcare spre centru: o
mişcare a spiritului pe care Dumnezeu însuşi o dirijează. De la orizontul infinit
al iubirii sale, de fapt, Dumnezeu a binevoit să intre în limitele istoriei şi ale
condiţiei umane, a luat un trup şi o inimă; astfel că noi putem contempla şi întâlni
infinitul în finit, Misterul invizibil şi inefabil al Inimii umane a lui Isus, Nazarineanul.
În prima mea Enciclică pe tema iubirii, punctul de plecare a fost tocmai privirea
îndreptată spre coasta străpunsă a lui Cristos, despre care ne vorbeşte Ioan în Evanghelia
sa (cf 19,37; Deus caritas est, 12). Iar acest centru al credinţei este şi
izvorul speranţei în care am fost mântuiţi, speranţă ce a făcut obiectul celei de-a
doua Enciclici.
Fiecare persoană are nevoie de un „centru” al propriei vieţi,
de un izvor de adevăr şi de bunătate din care să ia în alternarea diferitelor situaţii
şi în osteneala vieţii cotidiene. Fiecare dintre noi, când se opreşte în tăcere, are
nevoie să simtă nu numai bătaia propriei inimi, dar, mai în profunzime, pulsarea unei
prezenţe afidabile, perceptibile cu simţurile credinţei şi cu totuşi mult mai reală:
prezenţa lui Cristos, inima lumii. Invit de aceea fiecare creştin să reînnoiască în
luna iunie propria devoţiune faţă de Inima lui Cristos, valorizând şi tradiţionala
rugăciune de oferire a zilei şi ţinând prezente intenţiile propuse de mine întregii
Biserici (n.r. - este vorba de intenţiie de rugăciune propuse în fiecare lună de Papa
membrilor Apostolatului Rugăciunii).
Alături de Sfânta Inimă a lui Isus liturgia
ne invită să venerăm Inima Neprihănită a Mariei. Să ne încredinţăm Ei întotdeauna
cu mare încredere. Aş vrea să invoc mijlocirea maternă a Fecioarei încă o dată pentru
populaţiile din China şi din Myanmar lovite de calamităţile naturale şi pentru toţi
care trec prin situaţii de durere, de boală şi de mizerie materială şi spirituală
care marchează drumul umanităţii.
După recitarea antifonului marian „Angelus
Domini - Îngerul Domnului”, papa Benedict al adresat saluturi particulare în
limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană, făcând referiri
la sărbătoarea Vizitei Fecioarei Maria, la cultul Inimii lui Isus, şi
la Evanghelia duminicii unde Isus atrage atenţia asupra felului cum
ne construim existenţa, pe stâncă sau pe nisip. Este vorba de două asemănări, cine
ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi nu-l pune în practică este ca omul care clădeşte
case pe nisip şi care în timp de furtună se prăbuşeşte.