Cântarea Mariei, „Magnificat" este cea mai adevărată interpretare a istoriei: tronurile
oamenilor sunt provizorii, singură stânca lui Dumnezu rămâne şi nu cade: Benedict
al XVI-lea la încheirea lunii mai, dedicată Sfintei Fecioare
RV - 1 iunie 2008) Măreţia simplă şi sublimă a Mariei, inima sa limpede, credinţa
ei fără umbre şi fără ezitări: sunt trăsăturile Fericitei Fecioare amintite sâmbătă
seară de papa Benedict, la terminarea celebrării pentru încheierea lunii mai. Anul
acesta pentru prima dată celebrarea s-a desfăşurat în Piaţa Sfântul Petru, plină de
credincioşi care au recitat Sfântul Rozariu în procesiune în timp ce statuia Maicii
Domnului era purtată de-a lungul colonadelor.
• Secvenţe muzicale
"Mira il tuo poplo". Totdeauna mişcătoare, această străveche melodie intrată
în repertoriul Bisericii universale, duioasă şi senină ca inima Mamei cereşti care
îşi însoţeşte fiii pe drumurile anevoioase ale vieţii.
Lumânările aprinse purtate
de credincioşi, ferite cu grijă de adierile vântului de seară, pe fundalul cupolei
bazilicii Sfântul Petru, iluminau inimile tuturor: a fost un Rozariu sugestiv, rugăciunea
care a încheiat luna mariană sâmbătă 31 mai, zi în care, a amintit Papa, se celebra
sărbătoarea Vizitei Fericitei Fecioare Maria dar şi memoria Inimii Neprihănite a Mariei.
Celebrări, a subliniat papa Benedict, care ne invită să ne îndreptăm cu încredere
privirea şi rugăciunile către Maica Domnului: • „Rozariul, când nu este repetiţie
mecanică de formule tradiţionale, este o meditaţie biblică ce ne face să reparcurgem
evenimentele vieţii Domnului în compania Fericitei Fecioare, păstrându-le, asemenea
Ei, în inima noastră”.
Apoi, reflecţia Pape s-a îndreptat se Evanghelia lui
Luca, care povesteşte vizita Mariei la vara sa Elisabeta, înaintată în vârstă dar
şi în starea de graviditate. Un gest ce revelă „măreţia simplă şi sublimă a Mariei”,
a continua Pontiful, şi care o face pe Elisabeta să exclame: „Binecuvântată eşti tu
între femei, şi binecuvântat este rodul trupului tău”. Cuvinte care ar putea părea
disproporţionate, a adăugat Papa, într-o lume în care „contează alte persoane şi au
greutate alte puteri”, dar căreia Maria îi răspunde surprinzător prin cântarea Magnificat: •
„Maria încă o dată ne uimeşte; inima ei limpede, deschisă total spre lumina lui Dumnezeu;
sufletul ei este fără păcat, nu este îngreunat de orgoliu şi de egoism. Cuvintele
Elisabetei aprind în spiritul ei o cântare de laudă, care este o autentică şi profundă
lectură ’teologică’ a istoriei: o lectură pe care noi trebuie continuu să o învăţăm
de la Aceea a cărei credinţă este fără umbre şi fără fisuri ascunse. ’Sufletul meu
preamăreşte pe Domnul’. Maria recunoaşte măreţia lui Dumnezeu. Acesta este primul
sentiment indispensabil al credinţei; sentimentul ce dă siguranţă creaturii umane
şi o eliberează de frică, chiar în mijlocul furtunilor istoriei”.
În acest
mod, a continuat papa Benedict, Fecioara ’vede’ cu ochii credinţei opera, lucrarea
lui Dumnezeu în istorie, mergând dincolo de faţa exterioară: • „De aceea este Fericită,
pentru că a crezut: prin credinţă, de fapt, a primit Cuvântul Domnului şi a zămislit
Cuvântul întrupat. Credinţa ei a făcut-o să vadă că tronurile celor puternici ai acestei
lumi sunt toate provizorii, în timp ce tronul lui Dumnezeu este singura stâncă ce
nu se schimbă şi nu cade. Iar imnul său Magnificat, la distanţa de secole şi milenii,
rămâne cea mai adevărată şi mai profundă interpretare a istoriei, în timp ce lecturile
făcute de atâţia înţelepţi ai acestei lumi au fost dezminţite de fapte în decursul
secolelor”.
De aici, invitaţia finală a Papei de a imita exemplul Mariei şi
a se întoarce acasă „cu imnul Magnificat în inimă”: • „Să purtăm în noi aceleaşi
sentimente de laudă şi de mulţumire ale Mariei faţă de Domnul, credinţa şi speranţa
ei, abandonul ei docil în mâinile Providenţei divine. Să imităm exemplul ei de disponibilitate
şi generozitate în a-i sluji pe fraţi. De fapt, numai primind iubirea lui Dumnezeu
şi făcând din existenţa noastră o slujire dezinteresată şi generoasă a aproapelui,
vom putea să înălţăm cu bucurie o cântare de laudă Domnului”.