"Nu e uşor să acceptăm atotputernicia iubirii divine": card. Angelo Comastri, despre
solemnitatea Inimii Preasfânte a lui Isus
RV 29 mai 2008.Vineri, 30 mai, în calendarul roman sau latin este solemnitatea
Preasfintei Inimi a lui Isus. De ce o sărbătoare dedicată inimii lui Isus?
Care este semnificaţia şi ce motivaţie stă la baza acestei devoţiuni? Întrebrările au fost adresate de redacţia noastră centrală
cardinalului Angelo Comastri, vicarul general al Sanctităţii Sale Benedict al XVI-lea
pentru Cetatea Vaticanului.
• Acum câţiva ani, am citit romanul "Quo vadis"
al lui Henric Sinkiewicz şi m-a impresionat o pagină în care protagonistul, cetăţeanul
roman Vinicius, îl întâlneşte pe apostolul Petru şi-i pune această întrebare: "Roma
a dus în întreaga lume locuită forţa dreptului, dreptul roman este o glorie; Grecia
a dat lumii înţelepciunea, filosofia. Dar voi creştinii, care abia aţi apărut, voi
ce aţi adus în lume?" Şi romancierul pune pe buzele lui Petru următorul răspuns: "Noi
ducem lumii vestea că Dumnezeu e iubire". Aceasta este vestea revoluţionară a creştinilor.
Pentru că la întrebarea "cine este Dumnezeu? Este putere? E ştiinţă? E înţelepciune?
E inteligenţă?" - se răspunde că Dumnezeu este toate acestea, dar la infinit. Creştinismul
însă răspunde: "Dumnezeu e iubire infinită". Trăsătura de fond a lui Dumnezeu, aceasta
este: Dumnezeu e iubire atotputernică. Sărbătoarea Inimii Preasfinte subliniază această
trăsătură determinantă a lui Dumnezeu. Ni se spune: "iată, Dumnezeu este iubire infinită,
iar Inima lui Cristos nu este altceva decât semnul uman al acestei iubiri, care tocmai
pentru că e iubire, a simţit nevoia să vină la noi. Isus Cristos este cel care ni
l-a apropiat pe Dumnezeu, l-a făcut de a dreptul uman pentru ca noi, în Cristos, să
putem întâlni şi aproape să atingem cu mâna cât de mult Dumnezeu iubeşte umanitatea".
Ce anume cere devoţiunea la Inima Preasfântă a lui Isus? •
"Înseamnă să luăm în serios atotputernicia lui Dumnezeu ca atotputernicie de iubire.
Chiar dacă la prima vedere nu pare, dar nu este uşor să acceptăm această atotputernicie.
În Evanghelie, când Isus îi spune lui Petru şi celorlalţi apostoli: 'acum mergem la
Ierusalim, unde voi fi condamnat, răstignit, dar a treia zi voi învia', ştim că Petru
a avut o împotrivire foarte mare: "Să te ferească Dumnezeu, Doamne! - i-a spus lui
Isus. Nu, aşa ceva nu ţi se va întâmpla niciodată!" (cf Matei 16,21-23). E un răspuns
care, la urma urmei, nici nu are sens. De ce anume se temea apostolul Petru? Îi era
teamă că Isus, prin răstignire, putea să fie învins. Petru voia un Dumnezeu întotdeauna
învingător, care să facă uz de forţă. Voia un Dumnezeu care să fie numai atotputernicie.
Isus, însă, îi răspunde: "Petru, mergi în urma mea, fii discipol, altfel devii satană,
pentru că tu nu gândeşti după Dumnezeu, ci gândeşti ca oamenii. Dumnezeu este aşa
cum îţi spun eu: voi merge la Iersalim, acolo voi suferi, voi fi răstignit, dar voi
învia". Cu alte cuvinte, Dumnezeu învinge prin iubire. Şi Crucea, tocmai pentru că
este cea mai mare manifestare a iubirii lui Dumnezeu, este şi cea mai mare biruinţă
a lui Dumnezeu în istorie. În timp ce noi l-am răstignit pe Dumnezeu, la răstignire
Dumnezeu ne-a răspuns prin iubire şi a sădit în interiorul istoriei atotputernicia
sa de bunătate. De aceea, de la Cruce porneşte totul: fluviul de bine, de mântuire
care inundă omenirea întreagă".
Această sărbătoare este urmată chiar
a doua zi de amintirea Inimii Neprihănite a Mariei... •
"Maria este creatura cea mai apropiată de Isus, de aceea, privind la Maria noi învăţăm
cine este Isus. Privind la Sf. Fecioară, se învaţă credinţa; privind la Maria, se
învaţă ascultarea; privind la Maria, se învaţă docilitatea. Şi pentru că Dumnezeu
iubeşte colaborarea, iar Maria este cea mai aproape de Inima lui Dumnezeu, ea este
prima colaboratoare a lui Dumnezeu. Urmând-o pe Maria, ajungem în braţele lui Isus
Cristos, ne găsim în misterul iubirii lui Dumnezeu. Pentru că Maria nu vrea să vorbească
despre sine: ea vrea să vorbească despre Isus şi la el vrea să ne conducă".