Biserica are o nouă Fericită: sora Marta Maria Wiecka (1874-1904), beatificată sâmbătă în Ucraina; valoarea ecumenică a gestului ei de caritate, în interviul cu postulatorul cauzei de beatificare.

RV 25 mai 2008. Cu salutul şi binecuvântarea Papei, cardinalul secretar de Stat Tarcisio Bertone a prezidat sâmbătă 25 mai în Ucraina ceremonia de beatificare a călugăriţei poloneze Marta Maria Wiecka, din Societatea Fiicelor Carităţii a Sfântului Vincenţiu de' Paoli. Înaltul demnitar vatican îşi continuă în aceste zile vizita pastorală în Ucraina pînă la 26 mai, fiind prevăzute întâlniri cu Comunitatea catolică, cea ortodoxă şi autorităţile Statului.

Revenind la ceremonia beatificării, desfăşurată sâmbătă în Parcul central din Lvov, card. Bertone a amintit fidelitatea faţă de Cristos şi Scaunul Apostolic arătată de credincioşii catolici chiar şi în timpul lungii perioade de persecuţie a comunismului ateu. Noua Fericită este întocmai o mărturie a iubirii creştine faţă de duşmani, manifestată într-o viaţă simplă şi retrasă.

Sora Marta Wiecka s-a născut în 1874 în teritoriu polonez, în zona ocupată pe atunci de Prusia. A treia din cei 13 copii, a învăţat chiar în familie să aibă grijă de fraţii mai mici. Această aplecare spre cei mai slabi îi va marca întreagă viaţă. La 11 ani a început cu entuziasm pregătirea la Prima Sf. Împărtăşanie: cum lecţiile de catehism aveau loc înainte de orarul şcolar, se trezea la 5 dimineaţă şi mergea 12 km pe jos. În aceşti ani, înmugureşte vocaţia la viaţa consacrată. La 19 ani, îmbracă haina Fiicelor Carităţii Sfântului Vincenţiu de' Paoli: prima destinaţie, spitalul din Lvov. Îi asistă pe bolnavi cu mare dăruire şi răbdare, şi îndeplineşte muncile cele mai umile fără resentimente. În bolnavul care strigă şi cere ajutor, îl vede pe Cristos pe Cruce. Transferată la un spital din apropiere de Cracovia, unde îngrijirea bolnavilor pare mai puţin apăsătoare, se întâmplă ceva de neimaginat: este acuzată că are o relaţie cu unul dintre pacienţi. E o calomnie susţinută de un bolnav cu antecedente mai puţin nobile, dar suficientă pentru a o discredita. Sora Wiecka, acuzată în ambientul pe care îl iubea cel mai mult, rămâne profund mişcată dar înfruntă totul cu blândeţe, fără să se apere. Îşi caută refugiul în Domnul. Are o viziune în care apare o Cruce şi aude o voce care o îndeamnă să suporte această încercare cu răbdare, căci nu va fi de lungă durată. Într-adevăr, în curând a ieşit la iveală falsitatea acuzaţiei. Sora Marta Maria Wiecka este transferată la spitalul din Sniatyn, pe pământ ucrainean, unde i se încredinţează secţia de boli contagioase. Într-o zi, asistentul medicului primeşte ordinul de a dezinfecta camera unei bolnave, o operaţiune foarte riscantă. Omul este disperat: se gândeşte la familie, la copii. Sora Wiecka se oferă în locul său. La câteva zile, însă, cade grav bolnavă de tifos exentematic. Moare la 30 mai 1904, la vârsta de 30 de ani. A fost înmormântată alături de Sfântul Ioan Nepomuc, preotul martir care a murit pentru că nu a vrut să divulge secretul spovezii. În timpul regimului comunist, când se căuta ştergerea mărturiilor creştine, mormântul sorei Wiecka a fost întotdeauna acoperit de flori, adunând în jurul ei catolici şi ortodocşi. Dar şi cei care n-au cunoscut-o bine, ştiu un lucru sigur: este sora care-i ajuta pe toţi.

Despre mesajul pe care îl încredinţează sora Marta Maria Wiecka, acum înălţată în rândul Fericiţilor, îl ascultăm pe pr. Giuseppe Guerra, postulatorul cauzei de beatificare:
• "Astăzi Sniatyn, unde mormântul ei a devenit loc de pelerinaj, se află în teritoriul ucrainean. Devoţiunea de care este încojurată această Fericită, are o clară semnificaţie ecumenică. În timp ce sora Marta Maria Wiecka ne lasă un mesaj de caritate, al unei solidarităţi care să meargă pînă la eroism, figura ei reprezintă şi un apel la angajarea ecumenică, ceea ce se construieşte nu atât prin cuvinte, cât mai ales prin mărturia faptelor".

Aici, serviciul audio: