Solemnitatea "Trupul şi Sângele Domnului": Benedict al XVI-lea şi Euharistia
(RV - 22 mai 2008) Joi, în Vatican se sărbătoreşte solemnitatea
Trupul şi Sângele Domnului, care în Italia şi în alte ţări este transferată pentru
duminică 25 mai. Benedict al XVI, prezidează Sfânta
Liturghie începând de la ora 19 la altarul din faţa bazilicii
Sfântul Ioan din Lateran, catedrala Romei. Celebrarea este urmată de procesiunea
cu Preasfântul Sacrament până la bazilica papală Santa Maria Maggiore. Miercuri la
terminarea audienţei generale, Papa invitase credincioşii romani să participe la această
solemnă celebrare „pentru a exprima împreună credinţa în Cristos, prezent în Euharistie”.
Sărbătoarea „Trupul Domnului” numită de tradiţie şi Joia Verde, amintim, a fost instituită
de papa Urban al IV-lea în 1264, în urma minunii de la Bolsena: era în anul 1263 când
un preot originar din Boemia, în pelerinaj spre Roma, s-a oprit să celebreze Liturghia
în acest orăşel din regiunea Laţiu, la nord de Roma. Cuprins de dubii relativ la prezenţa
reală a lui Isus în Euharistie a cerut un semn: dintr-odată câteva picături de sânge
au început să curgă din Hostia consacrată pe pânza de in numită „corporal”
întrucât pe ea se aşează pâinea devenită în chip sacramental Corpul, Trupul Domnului.
Acel „corporal” se păstrează astăzi în Domul din Orvieto.
Dar să reparcurgem
în acest serviciu, câteva dintre învăţămintele lui Benedict al XVI-lea
despre Euharistie. Euharistie - explică papa Benedict - ne face să înţelegem
că credinţa creştină nu este o idee sa o simplă morală, dar un fapt, o întâlnire cu
Dumnezeul cel Viu. Un „realism nemaiauzit”. Isus spune: „dacă nu mâncaţi carnea Fiului
omului şi nu beţi sângele lui, nu veţi avea în voi viaţa”.
Până şi ucenicii
să protestează, murmură, şi mulţi se îndepărtează se duc de la el din cauza
acestui „limbaj greu” de înţeles. • „Isus ar fi putut să cedeze şi să
folosească unele cuvinte care să-i liniştească: ’Preietenilor, ar fi putut spune,
nu vă preocupaţi! Am vorbit despre carne, dar este vorba doar de un simbol. Ceea ce
înţeleg este doar o profundă comuniune de sentimente’. Dar nu, Isus nu a făcut recurs
la asemenea îndulciri. A menţinut fermă propria afirmaţie, tot realismul ei, chiar
în faţa defecţiunii multora dintre ucenicii săi” (Omilia din 29 mai 2005 la Bari
la terminarea Congresului euharistic naţional).
Şi ne
înseamnă a mânca această pâine? • „A mânca această pâine este a se împărtăşi,
a intra în comuniune cu persoana Domnului viu. Această comuniune, acest act de ’a
mânca’, este în mod real o întâlnire dintre două persoane, este un a se lăsa pătruns
de viaţa Aceluia care este Domnul, a Aceluia care este Creatorul şi Răscumpărătorul
meu. Scop al acestei comuniuni este asimilarea vieţii mele în a sa, transformarea
mea şi conformarea mea cu Acela care este Iubire vie (Omilia din 26 mai 2005 în
bazilica Sfântul Ioan din Lateran de solemnitatea Trupul şi Sângele Domnului). „Avem
nevoie de un Dumnezeu aproape de noi - afirmă Papa - de un Dumnezeu care se dă în
mâinile noastre şi care ne iubeşte. În Euharistie Cristos este realmente prezent în
mijlocul nostru…ne atrage pentru a ne face ai săi, pentru a ne asimila în sine…să
ieşim din noi pentru a face din noi toţi una cu El”. Consecinţa este clară: • „Nu
putem comunica cu Domnul, dacă nu comunicăm între noi. Dacă vrem să ne prezentăm Lui,
trebuie şi că ne mişcăm pentru a ne întâmpina unii pe alţii. Pentru aceasta e nevoie
să învăţăm marea lecţie a iertării: a nu lăsa să lucreze în noi molia ranchiunei,
dar să deschidem inima spre mărinimia ascultării celuilalt (Omilia din 29 mai 2005).
Euharistia
ne face să fim în mod misterios dar real prezenţi la moartea şi învierea lui Isus.
Cristos - explică Benedict al XVI-lea - transformă violenţa în iubire şi moartea
în viaţă: „acesta este actul central de transformare care singur este în măsură să
reînnoiască lumea…toata celelalte schimbări rămân superficiale şi nu salvează”. De
aceea trebuie să-l purtăm pe Cristos pe străzile lumii. Iată semnificaţia procesiunii: •
„Purtând Euharistia pe străzi şi în pieţe, vrem să introducem Pâinea coborâtă din
cer în cotidianul vieţii noastre; vrem ca Isus să păşească unde păşim noi, să trăiască
unde trăim noi. Lumea noastră, existenţele noastre trebuie să devină templul său.
Comunitatea creştină în această zi de sărbătoare proclamă că Euharistia este totul
pentru ea, este însăşi viaţa sa, izvorul iubirii care învinge moartea. Din comuniunea
cu Cristos Euharistie izvorăşte caritatea care transformă existenţa noastră şi susţine
drumul nostru al tuturor spre patria cerească” (Angelus din 18 iunie 2006).
„Într-o
lume în care există atâta zgomot, atâta rătăcire - afirmă Papa - e nevoie de adoraţia
silenţioasă a lui Isus ascuns în Ostie”. Dar ce înseamnă „a adora”? • „A adora
este a spune: ’Isuse, eu sunt al tău şi te urmez în viaţa mea, nu aş vrea să pierd
niciodată această prietenie, această comuniune cu tine’. Aş putea spune şi că adoraţia
în esenţa sa este o îmbrăţişare cu Isus, în care îi spun: Eu sunt al tău şi te rog
fii şi tu mereu cu mine” (Întâlnire la San Pietro cu copiii de Prima Împărtăşanie
la 15 octombrie 2005).