Când credinţa e vie, cultura creştină nu devine un lucru din trecut: Benedict al XVI-lea,
la audienţa generală dedicată Sfântului Roman Melodul, poet creştin din secolele V-VI;
joi, în solemnitatea "Corpus Domini", Papa va prezida Sf. Liturghie la catedrala Romei
şi procesiunea euharistică pe străzile Oraşului
RV 21 mai 2008. "Dacă credinţa este vie, cultura creştină nu devine o realitate
din trecut": a afirmat Benedict al XVI-lea, miercuri la cateheza audienţei generale,
dedicată sfântului Roman Melodul, poet al credinţei creştine, care a
trăit între secolele V-VI, venerat în calendarul liturgic la 1 octombrie cu
titlul de mărturisitor al credinţei. Înainte de cateheza din aula Paul al VI-lea
despre frumuseţea culturii creştine, Sfântul Părinte a salutat pelerinii adunaţi în
bazilica San Pietro, cerându-le să dea mărturie pentru caritatea Domnului, în special
faţă de cei mai slabi şi mai nevoiaşi.
Din contactul inimii cu adevărul care
e iubire, s-a născut întreaga mare cultură creştină, a observat Benedict al XVI-lea
la cateheza despre poetul şi diaconul Roman Melodul. Născut în Siria, în 490, Sfântul
Roman şi-a trăit maturitatea la Constantinopol, meritându-şi supranumele de "Pindar
al creştinătăţii", pentru inspiraţia şi nobleţea compoziţiilor sale lirice. Acest
mare poet, a spus Sfântul Părinte, ne aminteşte marele tezaur al culturii creştine
născut din credinţă, din inima care s-a înâlnit cu Cristos, Fiul lui Dumnezeu: •
"Dacă credinţa rămâne vie, nici moştenirea culturală nu devine un lucru mort, ci o
realitate vie şi prezentă. Icoanele vorbesc şi astăzi la inima celui care crede, nu
sunt lucruri din trecut. Catedralele nu sunt monumente medievale, ci case de viaţă
unde suntem 'acasă', îl întâlnim pe Dumnezeu şi ne întâlnim unii cu alţii. Marea muzică,
cea gregoriană, a lui Bach sau Mozart, în Biserică nu
e o realitate a trecutului, căci trăieşte din vitalitatea liturgiei credinţei noastre.
Dacă credinţa e vie, cultura creştină nu devine trecut, ci rămâne vie şi prezentă".
Dacă credinţa e vie, a continuat Sfântul Părinte, şi astăzi putem
răspunde la imperativul frecvent al psalmistului: "Cântaţi Domnului un cântec nou!": •
"Creativitatea, inovaţia, cântecul nou, cultura nouă şi prezenţa întregii eredităţi
culturale în vitalitatea credinţei, nu se exclud ci sunt o unică realitate, sunt prezenţa
frumuseţii lui Dumnezeu, a bucuriei de a fi copii ai lui Dumnezeu".
Oprindu-se
apoi asupra Sfântului Roman Melodul, Papa a explicat că episodul cheie al vieţii lui
a fost apariţia în vis a Maicii lui Dumnezeu, Maria, şi carisma sa poetică. Roman
Melodul a fost un martor eminent al sentimentului religios din epoca sa. La Constantinopol,
Roman predica într-un sanctuar de la periferie. Aici, diaconul vorbea comunităţii
folosindu-se de frescele bisericii sau de icoanele de la amvon, precum şi de arta
dialogului. Tradiţia îi atribuie o mie de dialoguri, dar pînă la noi au mai ajuns
89, scrise în limba vorbită a poporului, mai accesibilă auditoriului său. Un exemplu
semnificativ de "kondakion" al lui Roman Melodul este dialogul ideal între Maria şi
Fiul ei, plasat de autor pe calea Crucii: • "Unde mergi, fiule? De ce se
termină atât de repede cursa vieţii tale? N-aş fi crezut niciodată, că te voi vedea
în această stare / nici nu mi-aş fi închipuit că pînă într-acolo va ajunge mânia celor
fărădelege / încât să puna mâna pe tine, încălcând orice
dreptate". Isus îi răspunde: "De ce plângi, maica mea? ... N-ar trebui
să sufăr? N-ar trebui să mor? Cum altfel l-aş putea mântui pe Adam?"
Fiul,
aşadar, o consolează pe maica sa, dar îi reaminteşte rolul său în istoria mântuirii.
Comunicator abil, a notat Sf. Părinte, Roman Melodul afirmă că predicile sale sunt
goale dacă nu sunt sprijinite de coerenţa propriului comportament. Papa a pus accentul
apoi pe trăsăturile definitorii ale lui Roman Melodul: omenia vibrantă, ardoarea credinţei
şi adânca smerenie. În imnele sale, temele cristologice şi cele mariane, se întâlnesc
şi se armonizează. Diaconul predică învăţătura despre Cristos în limbajul simplu al
credincioşilor, dar combate erezia ariană care neagă divinitatea lui Cristos şi oferă
o fericită sinteză a învăţăturii despre Duhul Sfânt pe linia conciliului din Constantinopol.
La Rusalii, de exemplu – a observat Pontiful – Roman Melodul subliniază continuitatea
dintre Cristos înălţat la cer şi apostolii săi care formează Biserica. Totodată, Roman
accentuează primatul carităţii, pe care creştinul trebuie să o practice în mod pozitiv.
La saluturile în alte limbi, Benedict al XVI-lea s-a referit şi la solemnitatea
"Corpus Domini", Trupul şi Sângele Domnului, de joi, 22 mai: • "La ora 19,
pe esplanada bazilicii Sfântul Ioan în Lateran, voi prezida Sf. Liturghie,
după care urmează tradiţionala procesiune pînă la Santa Maria Maggiore. Vă invit pe
toţi să luaţi parte la această celebrare solemnă, pentru a exprima împreună credinţa
în Cristos, prezent în Euharistie".
Primiţi acum şi
Binecuvântarea Apostolică, invocată de Benedict al XVI-lea la audienţa generală de
miercuri, în aula Paul al VI-lea, pe care o extinde cu bucurie la toţi ascultătorii
care o primesc în spirit de credinţă.
Aici, serviciul audio cu Binecuvântarea
Apostolică: