La Papa, episcopii albanezi în vizită "ad Limina": interviu cu mons. Lucjan Augustuni, episcop de Sapë

(RV - 20 mai 2008) A început luni 19 şi se prelungeşte până sâmbătă 24 mai vizita „ad Limina” a episcopilor catolici din Albania. Marţi în cursul după amiezii, Sfântul Părinte a primit în audienţe succesive patru prelaţi începând cu mons. Angelo Massafra, arhiepiscop Shkodrë-Pult, împreună cu fostul auxiliar mons. Zef Simoni, episcop titular de Bararo; mons. Ottavio Vitale, episcop de Lezhë şi pe S.E. Mons. Lucjan Augustini, episcop de Sapë.

În timp ce istoria politică recentă a ţării înregistrează un marş progresiv de apropiere de Uniunea Europeană şi de NATO, cea bisericească marchează de multă vreme o nu uşoară renaştere din cenuşa persecuţiei comuniste, terminată în urmă cu 18 ani. Mons. Angelo Massafra, arhiepiscop de Scutari, trasează o imagine a Bisericii din Albania de ieri şi de azi.

Creştinismul în Albania este străvechi ca şi predica Apostolilor. A fost probabil însuşi Sfântul Paul cel care a vestit Evanghelia în timpul popasurilor din cadrul călătoriilor sale apostolice în unele zone ale ţării, şi este un fapt că deja la 58 de ani după naşterea lui Cristos oraşul Scutari avea un episcop al său, Sfântul Cezar. În secolul IV, aproape toată ţara era creştină având 50 de sedii episcopale răspândite în tot teritoriul actualii Albanii. Astăzi catolicii rezidenţi în Albania sunt aproximativ jumătate de milion, distribuiţi în două arhidieceze şi trei dieceze, la care trebuie adăugată Administratura apostolică a Albaniei meridionale, care reuneşte credincioşii de rit bizantin aparţinând Bisericii greco-catolice albaneze şi cei de rit latin. Peste jumătate din totalul de 3 milioane şi 200 de mii de locuitori este de religie islamică.

Istoria recentă vorbeşte în schimb de 18 ani de libertate regăsită - din 1990 până azi - după 55 de ani de persecuţie şi martiriu. Prima perioadă de teroare antireligioasă, din 1945 până în 1948, vede odată cu instalarea regimului comunist primele condamnări la moarte şi suprimarea operelor catolice. Ateismul de Stat devine „credinţa” Albaniei, purtând la expulzarea călugărilor italieni şi la asasinarea a 15 persoane, clerici şi laici. De la jumătatea anilor 1950, Biserica trăieşte anotimpul dezolant al „tăcerii” până la prăbuşirea regimului: timida renaştere succesivă găseşte pecetea şi o nouă înflorire prin călătoria apostolică a lui Ioan Paul al II-lea în 1993.

Dar deja cu patru ani mai înainte, un eveniment purtase semul timpurilor noi. Până atunci renegată în pofida extraordinarei sale forţe carismatice în rândul săracilor din toată lumea, albaneza Gonxhe Bojanxhiu, cunoscută mai bine ca Maica Tereza din Calcutta, s-a întors în ţara sa pentru prima dată în 1989. Poate să se roage la mormântul rudelor ei şi mai ales permite creştinilor să-şi ridice capul şi să spere un viitor de libertate.

Între episcopii albanezi primiţi marţi de Papa s-a aflat şi mons. Lucjan Augustuni, episcop de Sapë, care a fost intervievat de redacţia albaneză de la Radio Vatican. O biserică ce a reînflorit după anii dictaturii comuniste:
• „După toate cele trăite, Biserica din Albania, e vorba de distrugerea materială şi spirituală în timpul perioadei atee comuniste, putem spune că astăzi avem o comunitate vie de credincioşi. Avem o Biserica ce înaintează şi este în creştere, lucru vizibil în aceşti 17 ani. S-a făcut mult la nivel spiritual, educativ, cultural şi social.
A fost ajutată de Sfântul Scaun, de Biserica italiană, de Biserica germană ca să-şi reia drumul…
• „Da, suntem cu adevărat recunoscători tuturor celor care ne-au ajutat şi ne ajută încă. Suntem recunoscători de ceea ce astăzi trăieşte Biserica în Albania, nu numai de opera spirituală, dar şi de cea socială şi educativă, fără deosebire de religie sau de alt gen, pe care o desfăşoară misionarii prezenţi în Albania”.
Şi care sunt provocările mai urgente pentru Biserica albaneză?
• „Trecem printr-o perioadă de tranziţie spre o stabilizare a situaţiei ţării iar Biserica nu a rămas doar să se uite, ci a contribuit mult, În prim plan, este formarea continuă spirituală, dar desigur nu se poate neglija nici formarea intelectuală şi socială pentru care Biserica catolică în Albania s-a angajat şi continuă să o facă. Aduce o mare contribuţie în domeniul educaţiei şi la vindecarea rănilor sociale: de pildă, sărăcia, tinerii, emigraţia. Dezvoltarea şi progresul moral al societăţii sunt la baza unui viitor mai bun, mai sigur şi mai fericit. Biserica din Albania este conştientă de aceasta şi de aceea lucrează în această direcţie cu toate forţele sale”.
 
Aici serviciul audio: