Profeţia enciclicei "Humanae vitae": editorial la rubrica "Octava Dies" de părintele Federico Lombardi

(RV - 17 mai 2008) Au trecut 40 de ani de la publicarea celei mai discutate scrisori enciclice din timpurile noastre: Humanae vitae. Benedict al XVI i-a dedicat recent o profundă şi intensă reflecţie cu ocazia unei reuniuni de studiu organizate la Universitatea din Lateran. O defineşte rod „al unei decizii chinuitoare”, „gest de curaj în a reafirma continuitatea doctrinei şi tradiţiei Bisericii”. Este vorba de o învăţătură „nu uşoară” dar „de neschimbat adevăr”, pentru care, la distanţa de timp, apare „clarviziunea cu care problema a fost tratată”.

Fără a se lăsa stăpânit de farmecul tehnicii, Biserica continuă să privească la iubirea conjugală dintre bărbat şi femeie ca participare la acţiunea creatoare a lui Dumnezeu însuşi. O privire plină de respect, atentă la acel ceva misterios şi surprinzător ce se petrece în transmiterea vieţii. Desigur, logica de reciprocitate, de primire, de stăpânire de sine, de respectare a fiecăruia dintre soţi, de spiritualitate şi de responsabilitate, ce caracterizează această viziune poate părea departe ani lumină de acea separare, ostentativ manifestată, a sexualităţii de responsabilitate, de acea „transformare a sexualităţii în drog”, care astăzi strigă spre noi din orice colţ al străzilor şi oraşelor noastre, de orice monitor al televizoarelor şi calculatoarelor noastre.
Însă tocmai din acest motiv Humanae vitae este clarvăzătoare. Cu curajul unor cuvinte dificile ne aminteşte un adevăr şi o demnitate a persoanei, a vieţii şi a iubirii, care prea adesea sunt uitate.

Iar consecinţa nu este o mai mare fericire, ci acel „cerc de egoism asfixiant care - cum spune Papa - rămâne mereu la pândă”. În schimb, „iubirea şi raţiunea împreună, - spune mai departe papa Benedict - pot face ceva mare”. Da: a salva iubirea, pentru azi şi pentru mâine, Pentru toţi.

Aici serviciul audio: