Familii emigrante, lume globalizată şi evanghelizare: la plenara Consiliului pentru
pastorala migranţilor participă şi PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi
(RV - 13 mai 2008) Se desfăşoară începând de marţi 13 până joi 15 mai cea de-a
18-a sesiune plenară a Consiliului Pontifical pentru pastoraţia migranţilor şi itineranţilor
la sediul departamentului din Piaţa San Calisto din Roma. Tema actualei plenare
este „Familia emigrantă şi itinerantă”. Iau parte la lucrări 26 membri - cardinali,
arhiepiscopi şi episcopi provenind din diferite ţări, împreună cu 14 membri consultanţi
de diferite naţionalităţi şi specialişti în sectoare specifice: migranţi economici,
refugiaţi şi evacuaţi, studenţi străini, nomazi, turişti şi pelerini, marinari, pescari
şi lucrători pe nave de croazieră, în aeroporturi şi autostrăzi, etc. Din România
participă PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi în calitate de membru al departamentului
vatican pentru fenomenul mobilităţii umane. Lucrările s-au deschis marţi prin
intervenţia cardinalului Renato Raffaele Martino, preşedintele departamentului urmat
de cea a secretarului aceluiaşi consiliu pontifical, arhiepiscopul Agostino Marchetto.
„Trebuie
calificate tot mai mult creativitatea şi zelul operatorilor pastorali în domeniul
migranţilor, fără a pierde orientarea fundamentală comună, care este aceea de a realiza
planul lui Dumnezeu care a voit ca bărbatul şi femeia să fie un singur trup (cf
Mt 19,6) în legământul de căsătorie”: este obiectivul indicat de cardinalul Raffaele
Martino, după ce a examinat tema familiei migrante şi itierante în luma actuală globalizată.
Cardinalul Martino a observat că însăşi famiulia este unul dintre factorii propulsori
ai mobilităţii persoanelor. Se emigrează, a spus, pentru a găsi condiţii mai favorabile
de viaţă, se fuge pentru a căuta refugiu în ţinuturi mai ospitaliere, se deplasează
dintr-un loc în altul pentru a studia, se întreprinde o călătorie turistică şi pentru
a consolida legăturile familiale, se munceşte pe mare sau în aviaţia civilă pentru
a-i întreţine pe cei dragi. Sunt apoi - a subliniat - diferite circumstanţe pentru
familie cu referinţă la stradă: în mersul în pelerinaj, în „nomadism” prin cultură
şi tradiţie, ca participanţi la traficul rutier, în trista exploatare a prostituţiei,
în căutarea unei locuinţe pentru cei fără adăpost şi de primire pentru atâţia minori.
Recomandarea cardinalului Martino, în fond, este aceea de „a se strădui ca familia,
celula vitală a fiecărei societăţi, să poată trăi unitatea şi în mobilitatea ei, iar
acolo unde e posibil, să găsească o comunitate sau un loc unde să respire un climat
familial”. Există apoi o altă reflecţie asupra celulei familiale: priveşte misiunea
ei educativă pe care trebuie să o îndeplinească. Prin exemplu şi dialog, părinţii
pot îndeplini rolul de catiheţi pentru copiii lor, oferindu-le o cultură a vieţii,
în respectul valorilor, în armonia relaţiilor, în practicarea religiei şi salvgardarea
creaţiei.