2008-05-10 17:08:55

Săptămâna săptămâinilor: sărbătoarea Cincizecimii sau a Rusaliilor. Interviu cu mons. Ravasi


(RV - 10 mai 2008) Duminică, 11 mai, Biserica de rit roman sărbătoreşte solemnitatea Rusaliilor sau Cincizecimii cu care se încheie Timpul pascal. La ora 10, Benedict al XVI-lea va prezida Sfânta Liturghie în bazilica vaticană, iar, la liturghia vigiliei, în bazilica Sfântul Ioan din Lateran, catedrala Romei, cardinalul vicar Camillo Ruini, a conferit sacramentul Mirului unui număr de peste 180 de studenţi universitari. Tema ceremoniei a fost: „Veţi primi puterea Duhului Sfânt”. „Cine este botezat, dar nu a primit încă sacramentul Mirului, să se pregătească pentru a-l primi, ştiind că astfel va deveni un creştin ’complet’, deoarece Confirmaţiunea, desăvârşeşte harul Botezului”. Invită, Benedict al XVI-lea în mesajul adresat tinerilor în vederea Zilei Mondale a Tineretului de la Sydeny în Australia la începutul lunii iulie. Duhul Sfânt şi Rusaliile. Săbătoarea Rusaliilor, nume ce se referă mai degrabă la limbile de foc, asemenea unor trandafiri, care s-au oprit peste capetele apostolilor în Cenaclul din Ierusalim mai este numită sărbătoarea Cincizecimii, întrucât are loc în a cincizecea zi de la sărbătoarea Paştelui.

Dar despre simbolismul numărului 50 să-l ascultăm pe episcopul Giafranco Ravasi, biblist şi preşedinte al Consiliului Pontifical al Culturii:
• „Este simbolul profund biblic al cel celor şapte săptămâni,de şapte ori câte şapte. Numărul şapte, ştim, în culturile Orientului, este un număr simbolic ce reprezintă plinătatea, perfecţiunea. Cincizeci de zile înseamnă, pentru tradiţia iudaică, sărbătoarea prin excelenţă a Noului Legământ, adică nou dar al Alianţei dintre Dumnezeu şi Israel, nu pe tablele de piatră de la Muntele Sinai, ci pe tablele de carne ale inimilor. Pentru creştinism devine în schimb tot revărsarea Duhului în comunitate pentru un nou legământ, şi ea, care însă sigilată acum de prezenţa lui Cristos înviat înlăuntrul comunităţii sale unde este prezent prin Duhul şi prin cuvântul său”.

Care sunt caracteristicile pe care trebuie să le aibă o Biserică însufleţită de spiritul Rusaliilor?
• „Trebuie să aibă cel puţin două. Pe de o parte să fie în mod cert orientată spre Domnul său. Duhul ne ajută să înţelegem mai mult marele secret al lui Dumnezeu. O doua dimensiune este cea orizontală: în interiorul comunităţii Duhul este prezent atât pentru a constitui Biserica, cât şi pentru a fi, spre a spune astfel, sufletul ei, pentru nu lăsa să devină o simplă structură, o organizaţie, ci, în profunzime, un singur trup viu cu Domnul său, să fie un corp de fraţi, să trăiască mai ales în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu care face să freamăte spiritele, care însufleţeşte conştiinţele, care conduce şi călăuzeşte existenţa”.

Într-o lume globalizată ca cea a noastră, cum se poate reînnoi continuu Spiritul şi în lumea noastră laică?
• „O primă cale este cea tipic eclezială, bisericească de a reuşi să se revină la invocarea Duhului Sfânt, la meditarea Cuvântului lui Dumnezeu alimentată de Duhul Sfânt; a reveni la Liturgie şi mai ales a valoriza unele comportamente fundamentale în cadrul liturgiei în ce priveşte Duhul. Ne gândim la Botez, de pildă, ne gândim mai ales la sacramentul Mirului sau Confirmaţiunii care are ca emblemă Duhul Sfânt. O altă cale este şi mai mult de tip simbolic, şi prin urmare şi culturală. Este faptul de a regăsi marile simboluri biblice care vorbesc despre Duhul Sfânt. Amintesc doar două dintre multe câte sunt. Primul este cel al suflului. Tema suflării, a respiraţiei vrea să spună viaţă. Aşa cum noi de la părinţii noştri am primit respiraţia vieţii născându-ne, la fel când în Botez şi apoi la Mir am primit darul Duhului, am primit o altă respiraţie, adică o altă viaţă: însăşi viaţa lui Dumnezeu, o respiraţie care poate fi îngreunată sau chiar tăiată de-a binelea de răul păcatului. Al doilea simbol este cel al focului: vorbim de fapt şi noi despre focul iubirii. Spiritul este principiul iubirii, nu numai în comunitate, dar şi acela care ne invită să întindem mâna în afară, ridicându-l pe cel căzut, mângâindu-l pe cine este singur, punând în practică şi purtând mai departe acea poruncă fundamentală pe care ne-a lăsat-o Cristos: cea a iubirii.
 
Aici serviciul audio: RealAudioMP3








All the contents on this site are copyrighted ©.