Iubirea conjugală, deschisă la darul inestimabil al vieţii, în libertate şi adevăr:
Benedict al XVI-lea, primind sâmbătă participanţii la simpozionul despre enciclica
"Humanae Vitae"
RV 10 mai 2008. "Iubirea dintre soţi, deschisă la darul inestimabil
al vieţii, să conjuge libertatea şi adevărul": cu acest îndemn, Sfântul Părinte a
primit sâmbătă participanţii la reuniunea de studiu despre enciclica "Humanae Vitae",
documentul curajos din 1968 al papei Paul VI-lea. Discursul de mare anvergură
a lui Benedict al XVI-lea s-a referit la valorile "non negociabile": viaţa umană,
iubirea, libertatea şi adevărul. Audienţa de sâmbătă i-a oferit Sfântului Părinte
ocazia de a aminti curajul şi clarviziunea predecesorului său Paul al VI-lea, dovedite
în publicarea acestei enciclice, deseori înţeleasă greşit. Cuvântul de omagiu adresat
Sfântului Părinte a fost adus de arhiepiscopul Rino Fisichella, rectorul Universităţii
Pontificale Laterane, unde s-a desfăşurat în aceste zile reuniunea de studiu despre
"Humanae Vitae". Un simpozion internaţional pe această temă se va desfăşura şi în
România, la Iaşi, pe 19 mai, sub îndrumarea Facultăţii de Teologie Romano-Catolică
din cadrul Universităţi "Al. I. Cuza" şi pe 20 mai la Roman, la Institutul Teologic
Franciscan.
"Respectul pentru viaţa umană şi salvgardarea demnităţii persoanei
ne impun să nu lăsăm nimic neîncercat, pentru ca tuturor să le poată fi participat
adevărul genuin cu privire la iubirea conjugală responsabilă, în adeziune deplină
la legea înscrisă în inima fiecărei persoane", a afirmat Benedict al XVI-lea în discursul
său despre enciclica papei Paul al VI-lea "Humanae Vitae". La patruzeci de ani de
la publicare, a observat, acest document "nu numai că manifestă neschimbat adevărul
său, dar revelează şi clarviziunea cu care a fost înfruntată această problemă". Benedict
al XVI-lea s-a referit la contextul social deloc uşor în care s-a maturizat publicarea
enciclicei Humanae Vitae, de unde reiese şi mai evident curajul papei Montini: •
"Acel document a devenit foarte curând un semn de contradicţie.
Elaborat în lumina unei decizii grele, el constituie un gest semnificativ de
curaj prin sublinierea continuităţii doctrinei şi tradiţiei Bisericii. Acel text,
adesea înţeles greşit şi considerat echivoc, a creat multe discuţii şi pentru că venea
în zorii unei vaste contestaţii care a marcat viaţa a întregi generaţii".
Învăţătura
din Humanae Vitae, a recunoscut Pontiful, "nu este uşoară". Cu toate acestea,
"este conformă cu structura fundamentală prin care viaţa a fost dintotdeauna transmisă
încă de la creaţia lumii, în respect faţă de natură şi în conformitate cu exigenţele
ei". Cheia necesară pentru înţelegerea acestei enciclice este cuvântul iubire. Într-adevăr,
în Humanae Vitae, "iubirea conjugală este descrisă în interiorul unui proces
global care nu se opreşte la despărţirea în suflet şi trup, nici nu se supune numai
sentimentului, adesea grăbit şi precar, dar ia asupra sa unitatea persoanei". Fără
această unitate, a fost avertizarea Papei, "se pierde valoarea persoanei şi se cade
în pericolul grav de a considera trupul un obiect ce se poate cumpăra sau vinde": •
"Într-o cultură supusă dominării lui 'a avea' în dauna
lui 'a fi', viaţa umană riscă să-şi piardă valoarea. Dacă exerciţiul
sexualităţii se transformă într-un drog care vrea să supună partenerul la propriile
dorinţe şi interese, fără a respecta timpii persoanei iubite, atunci ceea ce trebuie
apărat nu mai este doar adevăratul concept al iubirii, ci în primul rând însăşi demnitatea
persoanei".
De aceea, a continuat, ca oameni de credinţă, "n-am putea
permite niciodată ca dominarea tehnicii să diminueze calitatea iubirii şi sacralitatea
vieţii". Sfântul Părinte a subliniat apoi că magisteriul Bisericii "nu poate renunţa
la o reflecţie mereu nouă şi aprofundată despre principiile fundamentale care privesc
căsătoria şi procreaţia". A pus accentul, în acest fel, pe "darul inestimabil al vieţii",
la care iubirea conjugală nu trebuie să rămână închisă. "În fecunditatea iubirii conjugale
– a reluat Sfântul Părinte – bărbatul şi femeia participă la actul creator al lui
Dumnezeu Tatăl". Nu întâmplător, vorbind despre iubirea umană, Isus face trimitere
la cele săvârşite de Dumnezeu la începutul creaţiei". Cuvintele sale, a subliniat
Pontiful, rămân neschimbate cu adevărul lor profund şi care nu pot fi şterse de diversele
teorii care în decursul anilor s-au succedat şi, uneori, chiar contrazis între ele: •
"Legea naturală, pe care se bazează recunoaşterea adevăratei egalităţi între persoane
şi popoare, merită să fie recunoscută drept sursa care se inspiră
şi raportul dintre soţi în răspunderea lor de a genera noi fii. Transmiterea vieţii
este înscrisă în natură şi legile ei rămân ca normă nescrisă la care toţi trebuie
să facă referinţă".
Aşadar, Papa a îndemnat să se redescopere alianţa
fecundă dintre raţiune şi iubire. "Dacă raţiunea va educa iubirea şi iubirea va lumina
raţiunea", după spusele abatelui Wilhelm de Saint-Thierry (sec. XI-XII), atunci ambele
pot realiza "ceva măreţ". Acest "ceva important", a precizat Pontiful, este chiar
"apariţia responsabilităţii faţă de viaţă, care fecundează dăruirea de sine a fiecăruia
faţă de celălalt": • "Este rodul unei iubiri care ştie să gândească şi să
aleagă în libertate deplină, fără a se lăsa condiţionată
peste măsură de eventualul sacrificiu cerut. De aici izvorăşte miracolul vieţii pe
care părinţii îl experimentează în ei înşişi, verificând
ca ceva extraordinar ceea ce se realizează în ei şi prin
ei".
Iată de ce, a evidenţiat apoi Benedict al XVI-lea, "tehnica nu
poate înlocui actul de iubire pe care doi soţi şi-l dăruiesc reciproc ca semn al unui
mister mai mare care îi vede protagonişti şi copărtaşi ai Creaţiei". Sfântul Părinte
s-a referit în partea concluzivă a discursului său la educaţia adolescenţilor, ale
căror reacţii – a observat - arată că nu cunosc în manieră corectă misterul vieţii
şi nici consecinţele riscante ce decurg din gesturile lor. A evidenţiat astfel "urgenţa
formativă" care trebuie să aibă "în tema vieţii conţinutul ei privilegiat". Papa şi-a
exprimat urarea ca tinerii "să poată învăţa adevăratul sens al iubirii şi să se pregătească
pentru aceasta printr-o adecvată educaţie la sexualitate, fără a se lăsa distraşi
de mesaje efemere care împiedică ajungerea la esenţa adevărului în joc": •
"A oferi false iluzii în privinţa iubirii sau a
înşela cu privire la responsabilităţile
genuine care trebuie asumate odată cu exerciţiul propriei sexualităţi, nu face onoare
unei societăţi care apelează la principiile libertăţii şi democraţiei. Libertatea
trebuie conjugată cu adevărul şi responsabilitatea, cu
forţa dăruirii faţă de celălalt, chiar şi prin sacrificiu". "Fără aceste componente
– a încheiat Benedict al XVI-lea – comunitatea oamenilor nu creşte iar riscul de a
se închide într-un cerc de egoism sufocant, rămâne întotdeauna posibil".
La
rândul său, arhiepiscopul Rino Fisichella a amintit atenţia acordată enciclicei Humanae
Vitae de cardinalii, pe atunci, Karol Woytjła şi Joseph Ratzinger. Acest document,
a afirmat, reuşeşte să armonizeze în mod coerent respectul pentru legea naturală şi
libertatea soţilor. Aici, serviciul audio: