2 mai: Sfântul Atanasiu, Părinte al Bisericii care a arătat că „cine se apropie de
Dumnezeu nu se îndepărtează de oameni”
(RV - 2 mai 2008) În fiecare an la 2 mai, Biserica
romano-catolică ca şi cea de rit bizantin celebrează memoria Sfântului
Atanasiu, episcop şi învăţător al Bisericii, anii 295-373, căruia Benedict al XVI-lea
i-a dedicat audienţa generală din 20 iunie 2007, definindu-l „un autentic protagonist
al tradiţiei creştine”. De aceea vă invităm să parcurgem din nou istoria acestui mare
sfânt, plecând de la cuvintele Papei. Sfântul Atanasiu se
naşte în Egipt, în jurul anului 300. Ca tânăr ecleziastic, participă la primul Conciliu
ecumenic convocat de împăratul Constantin, în anul 325, pentru asigurarea unităţii
Bisericii. Părinţii conciliari, contrar celor afirmate de arieni, reafirmă cu tărie
că Cristos este Dumnezeu adevărat şi om adevărat. • „Tocmai de aceea, Atanasiu
a fost cel mai important şi mai tenace adversar al ereziei ariene, care ameninţa în
acea vreme credinţa în Cristos, redus la o creatură „de mijloc” între Dumnezeu şi
om, potrivit unei tendinţe frecvente în istorie, care este prezentă şi astăzi în diferite
modalităţi”.
Devenit episcop de Alexandria, Atanasiu îl înfruntă pe însuşi
împăratul Constantin care, din motive politice, dorea să transforme credinţa, dându-i
o formă cât mai accesibilă tuturor supuşilor din Imperiu: • „Atanasiu s-a demonstrat
decis să respingă orice compromis în privinţa teoriilor ariene, condamnate de Conciliul
din Niceea. Statornicia sa şi intransigenţa, de multe ori dură, chiar dacă necesară,
împotriva acelora care s-au opus alegerii sale episcopale, dar mai ales împotriva
adversarilor Crezului din Niceea, i-au atras implacabila ostilitate a arienilor şi
a filo-arienilor”.
Atanasiu este constrâns de cinci ori să abandoneze Alexandria,
petrecând 17 ani în exil, o suferinţă care s-a revelat însă providenţială, căci merge
în deşert fiind susţinut spiritual de marele eremit Anton. Şi, tocmai Atanasiu va
răspândi mai apoi în lume idealurile monahale trăite de Sfântul Anton cel Mare în
ascuns şi în tăcere. Reîntors definitiv pe scaunul episcopal, Sfântul Atanasiu
continuă să predice Misterul Întrupării, repetând că Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om
pentru ca noi să devenim Dumnezeu”. • „Ideea fundamentală a întregii lupte teologice
a Sfântului Atanasiu era tocmai aceea că Dumnezeu este accesibil. Nu este un Dumnezeu
secundar, este Dumnezeul adevărat şi prin comuniunea noastră cu Cristos noi putem
să ne unim realmente cu Dumnezeu. El a devenit cu adevărat 'Dumnezeu cu noi'”.
Sfântul
Atanasiu – conclude Papa – arată aşadar care sunt efectele credinţei: •
„Avem multe motive de gratitudine faţă de Sfântul Atanasiu. Viaţa sa, ca şi cea a
Sfântului Anton cel Mare, şi a altor nenumăraţi sfinţi ne arată că cine se apropie
de Dumnezeu nu se îndepărtează de oameni, ci se apropie cu adevărat de ei”.